Cum a luat naștere Australia: Flota condamnaţilor

08 Ian 2022 | scris de Cristina Romanescu

Părinții fondatori ai Australiei acostau, în ianuarie 1788, în Botany Bay. La bordul celor 11 vase ale flotei engleze, în afara membrilor echipajului, toți pasagerii erau deținuți, trimiși să pună bazele primei colonii penale europene de la Antipozi.

Cum a luat naștere Australia: Flota condamnaţilor

Pe fondul dezvoltării economice din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, a exploziei demografice și a dezvoltării orașelor, autoritățile britanice se confruntau cu o problemă gravă: creșterea ratei criminalității, în special în mediul urban.

Una dintre modalitățile prin care autoritățile britanice puteau controla fenomenul supraaglomerării din închisori, poate singura, era trimiterea unei părți din deținuți în colonii, cum America își căpătase independența față de Imperiu, trebuia găsită o altă soluție.

Pe 18 august 1786, guvernul britanic a luat decizia de a trimite un grup de deținuți în Botany Bay, teritoriul din emisfera sudica descoperit cu câțiva ani mai devreme de exploratorul James Cook, pentru a pune bazele unei colonii penale.

Sarcina organizării acestei expediții i-a revenit ministrului de Interne, Lordul Sidney și adjunctului său, Evan Nepean.

Cei dou au început imediat demersurile pentru a asigura cele necesare transportului: vase, echipaje, provizii și bineînâțeles, personajele principale ale acestei expediții: detinuți.

Se preconiza ca voiajul să înceapă în octombrie 1786, dar o serie de de probleme apărute au făcut ca acest termen să nu fie respectat.

Pâna în octombrie 1786, peste 200 de marinari se oferisera voluntari pentru a participa la expediția către Botany Bay, persoana aleasă să conducă transportul și să guverneze viitoarea colonie a fost căpitanul Arthur Phillip.

Flota de transport avea în componenta 11 corăbii: doua vase de escortă (Sirius-vasul amiral, Supply), șase vase cu deținuți (Alexander, Charlotte, Friendship, Lady Penrhyn, Prince of Walles, Scarborough) și trei vase cu provizii (Borrowdale, Fishburn, Golden Grove).

Pe aceste corabii au fost îmbarcate 1420 de persoane, din care: 15 oficialități, 571 de marinari, soldați și alți membri ai echipajelor, 46 de soții și copii ai marinarilor și 786 de condamnați, dintre care, 579 de bărbați, 193 de femei și 14 copii.

Corabiile au fost special amenajate pentru a despărți membrii echipajelor de detinuți. Au fost încarcate importante cantitati de hrană, combustibil și muniție.

De asemenea din dotarea expeditiei nu au lipsit corturi, carute, frânghii, hârtie, cuie, seminte, bandaje, instrumente medicale, scânduri, vesela, caramizi, sobe etc. S-au luat inclusiv geamuri pentru ferestre și mobilă pentru  viitoarea locuinșă a guvernatorului.

În ceea ce priveste detinuții ce urmau sa fie îmbarcați, ei proveneau din diferite închisori, dar nu fuseseră selectați în funcție de calitățile și priceperea lor, cumva necesare pentru întemeierea unei colonii.

Printre deținuții selectați se aflau persoane condamnate pentru atitudinea lor politică sau religioasă - partizani ai ideilor revoluționare din Europa acelor vremuri sau catolici irlandezi - ce contravenea intereselor guvernului britanic.

Mai trebuie menționat că în general detinuții primiseră condamnări pentru delicte precum furturi, înșelaciuni, tâlhării, prostituție, având de efectuat pedepse cuprinse între șapte ani și închisoare pe viață. Printre aceștia nu se gasea nici un condamnat pentru crimă sau răpire, întrucât aceste fapte erau pedepsite cu moartea în Anglia.

Pe 13 mai 1787, "prima flota" ridica pânzele în portul Portsmouth, plecând către o destinație destul de puțin explorată pâna atunci. Ce era cât se poate de clar era faptul că cei aflați la bord aveau șanse minime de a mai revedea vreodată Anglia, familiile sau prietenii rămași aici.

Flota a ajuns pe 3 iulie în Tenerife, unde își reface rezerva de apă și hrană. Peste o saptamâna pornește în traversarea Atlanticului, cu destinatia Rio de Janeiro.

Apropierea de tropice a determinat și schimbarea vremii, umiditatea și căldura din ce în ce mai ridicate provocând mari probleme de sănătate pasagerilor la care contribuie din plin și șobolanii, păduchii, purecii și gândacii.

Câțiva deținuți de pe nava Alexander se îmbolnavesc și nu mai pot fi salvați de la moarte. Rezervele de apă și hrana scad atât de mult încât comandantul Phillip este nevoit să raționalizeze consumul de apă la trei căni pe zi.

În sfârsit, pe 5 august 1787, flota ajunge la Rio de Janeiro. Corăbiile sunt reparate și proviziile reîmprospătate. Îmbracămintea, infestată cu microbi și paraziți este arsă, condamnaților fiindu-le făcute alte haine din pânza sacilor de orez.

Dupa o lună de ședere în Rio, corăbiile pornesc din nou la drum, îndreptându-se spre Capul Bunei Speranțe, unde ajung pe la mijlocul lunii octombrie. Fiind ultima escală, sunt încărcate importante cantități de hrană și apa, condamnații de pe Friendship fiind mutați pe celelalte corăbii pentru a face loc rezervelor suplimentare necesare supraviețuirii.

În continuare, pe ruta către Australia, flota condamnaților nu este ferită de primejdii. O furtună violentă o lovește în timp ce se îndrepta spre Tasmania, provocând corăbiilor avarii destul de serioase.

Comandantul Philip trece pe nava Supply, cea mai rapida dintre toate, și pornește înainte, intenționând pregătirea terenul: să găsească un loc potrivit unde să se poata construi așezarea, cu apă potabilă și eventual să ridice câteva adăposturi.

Nava pe care se afla căpitanul era urmată de Alexander, Friendship si Scarboruough, care aveau la bord majoritatea condamnaților bărbați, ultimele urmând sa ajunga la destinație corăbiile de provizii, mai lente, însoțite de restul vaselor.

Pe 18 ianuarie 1788, Supply ajunge în Botany Bay, a doua, respectiv a treia zi, ajungând și celelalte corăbii.

Astfel se finaliza una din cele mai importante expediții maritime din istorie: 11 corabii, cu peste 1.400 de oameni la bord, care au călătorit timp de 252 de zile, pe un traseu ce a măsurat 24.000 de kilometri, fără ca vreunul din vase să fie pierdut.

Pe țărm au debarcat, în total, 1373 de persoane, cu 47 mai puține decât plecasera din Portsmouth. În timpul voiajului s-au născut 22 de copii, în timp ce 69 de persoane au murit sau au dezertat. Rata mortalității a fost de doar 3%, foarte scăzută daca se au în vedere condițiile în care s-a desfășurat expediția.

După ce-au debarcat, nou veniții au constatat că Botany Bay era departe de descrierea entuziastă pe care i-o făcuse Cook în 1770. Zona nu er protejată în mod natural, sursele de apa erau reduse, solul neproductiv.

Zona era acoperită cu copaci cu tulpini atât de rezistente, încât topoarele s-au rupt atunci când bărbații au încercat să-i taie, fiind folosit praful de pușcă pentru a-i doborî. Adăposturile înjghebate, primitive, s-au prăbușit la prima furtună.

În același timp era prezent și pericolul unui atac venit din partea aborigenilor, respingerea acestuia putând constitui o mare problemă, în condițiile în care soldații și marinarii erau în cea mai mare parte a timpului beți!

La câteva zile după ce flota ancorase, un echipaj condus de căpitanul Phillip a pornit cu trei să exploreze zonele de la nord de Botany Bay. După doua zile, s-a întors aducând vestea cea bună: găsiseră un loc mai bun, unul care avea un golf larg și protejat, suficiente rezerve de apă și un sol mai fertil, unde avea să fie mutată tabăra. Era vorba de Port Jackson, loc pe care de asemenea James Cook îl observase în timpul călătoriilor sale, dar unde nu se oprise.

Pe 26 ianuarie 1788, cele 11 corăbii au ridicat din nou pânzele și, pâna seara, au ajuns în Port Jackson, locul în care au ancorat primind numele de Sidney Cove, în onoarea ministrului de Interne britanic.

 

În primele luni dupa stabilirea în Port Jackson, coloniștii au fost nevoiți să treacă printr-o situație destul de dificilă.

Rezervele de hrană fiind pe sfârșite, era absolut necesar să se înceapă cultivarea terenului, dar foarte puțini dintre condamnați  erau pricepuți la agricultura și, în plus, un numar și mai mic era dispus să muncească.

Asta în condițiile în care gardienii aveau destule probleme de comportament și nu mai erau capabili să mențină disciplina. De aceea, pentru a putea face ordine, căpitanul Phillip a fost nevoit să numească noi supraveghetori, aleși din rândul condamnaților.

O epidemie de scorbut a complicat și mai mult lucrurile, astfel că, în octombrie 1788, guvernatorul a fost nevoit să trimită o corabie la Cape Town după provizii. A fost introdusă o raționalizare strictă, furtul hranei fiind pedepsit cu moartea.

Pâna la începutul anului 1790, situația în noua colonie britanică se ameliorase. Fuseseră construite adăposturi durabile și pamântul fusese cultivat. Phillip a ales unul dintre condamnați, James Ruse, căruia i-a repatizat un teren pentru a construi o ferma. În momentul în care acesta a reușit, alții i-au urmat exemplul.

La mijlocul anului 1790, în Port Jackson a sosit "a doua flota", urmata în 1792 de "a treia flota". În acel moment, populația coloniei, denumită New South Wales, se ridica la 4.221 de persoane, dintre care 3.099 erau deținuți. În momentul sosirii celei de a treia flote, spectrul foametei a reapărut, guvernatorul fiind nevoit să trimit o corabie după provizii, de aceasta dată la Calcutta.

Cu toate problemele întâmpinate, colonia s-a dezvoltat. Din ce în ce mai multe corăbii au început să navigheze către Sidney Cove pentru a face comerț, agricultura a luat avânt, condamnații care își ispășeau pedeapsa primind pamânt pentru a-l cultiva.

Atunci au fost puse bazele unei activități ce a devenit tradițională pe acest continent, în momentul în care unii dintre ofițeri au început să crească oi, pentru a face comerț cu lână. 

Din punct de vedere social și juridic, colonia, la recomandarea lordului Sidney, nu a fost organizată precum un lagăr de prizonieri, ci ca o entitate civilă, în care toate persoanele aveau drepturi, care erau apărate de un tribunal.

Acest aspect a fost pentru prima dată vizibil în momentul în care doi condamnați, Henry si Susanah Kable, l-au reclamat pe căpitanul Duncan Sinclair că le-a furat bunurile, iar curtea l-a obligat pe acesta să le înapoieze. Faptul este cu atât mai remarcabil, cu cât în Marea Britanie acest lucru nu ar fi fost posibil! 

În onoarea celor de pe "flota condamnatilor", ziua în care acestia au acostat în Sidney Cove-26 ianuarie 1788 -  avea sa devina Ziua Australiei.


CLICK - Follow us on Google News