În 1897, în cadrul unor săpături arheologice făcute de britanici la Oxyrhynchus, în Egipt, la 160 de kilimetri sud de Cairo, au fost descoperite o serie de fragmente de papirus ce conţineau scrieri biblice în limba greacă
Ziarele vremii au titrat despre descoperirea unei noi evanghelii creştine timpurii, anterior necunoscută. Ulterior, alte versiuni ale textului vor fi adunate în Evanghelia lui Toma, relatează Daily Beast.
Evanghelia lui Toma este datată între 60 şi 140 d.Hr adică contemporană cu evangheliile canonice.
”Acestea sunt cuvintele secrete ale lui Isus cel viu, iar geamănul, Iuda Toma, le-a pus în scris”, sunt primele rânduri ale acestor scrieri creștine, care au atras atenția în mod deosebit..
Referinţele la ”geamăn” abundă, apostolul este numit Didim Iuda Toma, în măsura în care atât Didim, cât şi Toma înseamnă geamăn, în limba greacă, respectiv aramaică. Numele scribului este Iuda, dar scena îl înfăţişează pe Isus dictând revelaţii speciale geamănului său.
Creştinismul nu menționează existența unor frați ai lui Isus, și cu atât mai puțin al unuia geamăn.
Potrivit lui Charles Stang, profesor la Harvard Divinity School, în Evanghelia lui Ioan apostolul Toma e numit Geamănul (dydimos) în trei locuri diferite fără a explica sensul acestui cuvânt.
În domeniul divin însă nu e vorba de gemeni biologici ci de ceva mult mai subtil şi important.
”Pare că în acest caz nu e vorba de despre un geamăn fizic, concret ci este denumită un gen de relaţie spirituală între Isus Şi Toma”, spune Stang.
Specialistul argumentează într-una din cărţile sale despre acest subiect că noţiunea de Iuda Toma ca fiind un geamăn a lui Isus este un concept filosofic mai profund, şi anume acela de dublu divin – idea că suntem mai mult decât sinele nostru individual.
Această filosofie concepe existenșa unui sine divin care subzistă pe alt tărâm decât cel fizic dar care poate fi descoperit prin revelații. Acest dublu poate fi descris în mai multe feluri – geamăn, companion, alter-ego.
Noţiunea de dublu divin nu este însă rezervată apostolilor, fondatorilor de religii şi filosofilor ci, explică Stanger, Evanghelia lui Toma prezintă o relaţie între Toma şi Isus ca accesibilă oricărui om care devine capabil să interpreteze corect secretele textului.
”Pentru mine, dovada furnizată de Iuda Toma Geamănul lui Isus în creştinismul timpuriu indică spre un tipar mai cuprinzător în religiile antice pe care îl numesc dublul divin, adică credinţa că fiecare persoană are o pereche divină, un geamăn sau alter-ego. A-ţi întâlni dublul divin înseamnă să apuci pe o cale a deificării pentru te transforma într-o fiinţă divină sau chiar un zeu”.
Subliniind că nu este o interpretare general acceptată a Evangheliei lui Toma, Stang trimite la literatura religioasă în care creștinii mărturisesc deslușirea acestui concept.
”Devii simultan sine propriu şi Isus viu, unul şi doi, un dublu divin, adică eşti divin întrucât Isus este sinele tău interior; trezeşte-l la viaţă şi poţi trăi o viaţă divină fără a cunoaşte moartea”, spune profesorul Slang.
Conceptul de dublu-divin nu apare doar în aceste scrieri creștine, Platon l-a numit daimon.- o entitate ”divină sau spirituală” care a apărut în copilărie şi care era îl oprea de la acţiuni necugetate.
Ideea de dublu divin apare şi în alte tradiţii religioase înrudite. Profetul Mani care a trăit în secolul III şi a fondat maniheismul – religie dualistă din Orientul Apropiat potrivit căreia lumea e guvernată de principiile binelui şi răului – a avut o întâlnire spirituală cu geamănul pe când avea 12 ani.
El îşi descrie geamănul ca fiind ”cea mai frumoasă şi minunată imagine în oglindă a mea”.
Mani a fondat o religie care s-a răspândit de-a lungul Imperiului Roman până în Persia şi China în urma unei revelații venite din partea acestei ființe angelice, pe care o numește ”geamăn”, care la împlinirea vârstei de 24 de ani i-a apărut pentru a-l anunţa că a venit vremea să devină profet.
