Max Parrot, un snowboarder canadian în vârstă de 27 de ani, și-a împlinit visul de a deveni campion olimpic, dar, fără îndoială, cea mai mare victorie pe care a obținut-o în viața lui rămâne faptul că a învins cancerul în 2019. 

”Acum fix trei ani eram pe un pat de spital, nu mai aveam mușchi, energie și niciun fel de condiție fizică. Eram atât de sfârșit încât mă gândeam să renunț la tratament. E complet nebunesc să stau aici cu medalia de aur la gât", a spus Max Parrot după ce a câștigat medalia de aur olimpică în proba de slopestyle. 

În 2018, Max Parrot era unul dintre cei mai buni rideri. Obținuse un argint olimpic, dar percepția sa despre viață avea să se schimbe. La finalul acelui an, a fost diagnosticat cu limfom Hogdkin, un cancer al sângelui. Avea doar 25 de ani. 

”A fost un șoc, nu cred că vreo persoană din lumea asta poate trata lejer o astfel de veste. Faptul că nu mi-am oprit viața în acele clipe și nu am stat în pat m-a ajutat.

Chiar dacă nu mă simțeam bine deloc, m-am forțat să ies afară, să fac unele lucruri, ca să-mi ocup mintea", a spus snowboarder-ul pentru copingmag.com.

Au urmat șase luni cu 12 ședințe de chimioterapie, a trecut prin momente dificile pe care le-a împărtășit și pe rețelele sociale pentru a-i ajuta pe cei care erau în aceeași situație cu el.

”Psihologul meu sportiv m-a ridicat mult în momentele cele mai grele, găsind metode să fiu puternic din punct de vedere mintal.

Familia mea a jucat un rol important pentru a trece peste acest hop, la fel și prietenii, doctorii, asistentele, nutriționistul, antrenorul de fitness ", a mai spus Max.

”Motivația mea principală în timpul tratamentului a fost să mă întorc din nou pe pârtie. Cât eram în spital m-am simțit ca un leu în cușcă.

Îmi doream enorm să fiu pe snowboard. După ce am încheiat lupta cu cancerul a fost ca și cum s-a deschis ușa cuștii. Imediat m-am pus pe snowboard, am trăit o bucurie imensă", a explicat el. 

În iunie 2019 a anunțat că boala sa e în regresie și apoi încet-încet și-a recăpătat forma fizică, revenind în prim-planul sportului pe care l-a îndrăgit atât de mult.

”Dacă aș putea să mă întorc în timp și să nu am cancer, să trăiesc o viață normală, nu aș vrea acest lucru.

E ciudat că spun acest lucru, dar am învățat mult din acea perioadă și sunt recunoscător că am trecut prin această experiență pentru că sunt o persoană cu totul diferită", a spus el.

Ce a învățat? ”Să trăiesc în prezent. Trebuie să realizăm că nu vom fi aici pentru totdeauna, intrăm în anumite rutine și ne purtăm ca și cum am fi nemuritori. Dar nu e cazul! Am fost aproape de acea clipă…

Acum mă bucur de micile momente, cum ar fi să beau o cafea dimineața sau să apreciez mai mult snowboarding-ul", a subliniat Parrot într-un interviu pentru olympics.com.

”Simt că nu-mi mai pasă de nimic. Acordăm atât de multă atenție unor lucruri așa de insignifiante în fiecare zi, le învârtim pe toate părțile și rămânem cu gândul acolo.

Punem presiune pe noi pentru atât de multe situații care până la urmă nu contează în viața noastră.

Această experiență m-a învățat să spun "nu", înainte nu țineam cont și era mereu "da". Asta a făcut să am mai mult timp pentru mine și pentru ce contează în viața mea”, a spus Max Parrot

Max Parrot a lansat un documentar despre lupta cu cancerul
Max Parrot a lansat un documentar în care prezintă toată lupta din perioada în care a avut cancer. ”MAX-Viața ca o medalie de aur".

”O cameră m-a urmărit non-stop timp de opt luni. Dintre acestea, cele în care am făcut chimioterapie au fost cele mai grele din viața mea, pentru că un astfel de tratament te aduce aproape de zero", a spus el. 

”Când am fost diagnosticat, am aflat că în 1960 cancerul meu avea o rată de supraviețuire de zece la sută. Așa că dacă mă nășteam mai devreme, nu aș fi avut prea multe șanse de supraviețuire.

Acum, datorită cercetătorilor, ele au ajuns la optzeci la sută, de aceea am vrut să devin ambasadorul pentru «Asociația canadiană de leucemie și limfom», iar prin documentarul meu să pot contribui la continuarea cercetării în acest domeniu", a explicat el.