Meryl Streep, povestea de dragoste care i-a marcat viaţa: «Era altfel decât toţi cei pe care-i ştiam»

Cuceritoare, prin măiestria actoricească pe care premiile și nominalizările la Oscar n-au contenit să o certifice, Meryl Streep este o femeie a cărei viață nu este și nici nu a fost o înșiruire de zile fericite și împlinite.

Meryl Streep este căsătorită de 42 de ani cu Don Gummer, alături de care are patru copii, dar înaintea acestei puternice legături, ea a trăit o tragică iubire, despre care s-a vorbit prea puţin, dar care i-a marcat viața.

Înainte de a deveni cunoscută, Streep s-a îndrăgostit nebuneşte de un actor cu 14 ani mai în vârstă decât ea - John Cazale.

El avea 41 de ani, iar ea 27 atunci când s-au întâlnit pe platourile de filmare la producţia Measure for Measure din cadrul New York Sha­kespeare Festival. Iar conexiunea lor a fost fantastică.

”Era altfel decât toţi cei pe care-i ştiam“, îşi aminteşte Meryl. Cazale, la rândul lui, a fost complet fermecat de actriță. Marvin Starkman, care i-a fost prieten, povesteşte: ”După ce a obţinut un rol în acea producţie, nu mai vorbea despre altceva decât despre ea“.

Streep era fascinată şi de talentul lui actoricesc - fiecare film în care jucase Cazale fusese nominalizat la Oscar. Era cunoscut pen­tru rolurile din Naşul şi din Dog Day Afternoon, în care jucase alături de Al Pacino, prietenul lui cel mai bun.

”Aş fi făcut orice pentru John“, a spus, la un moment dat Streep, care s-a mutat împreună cu el în apar­tamentul lui din Franklin Street.

Cu­plul a cucerit imediat elita teatrului newyorkez și mondenitatea artistică, seara cutreierând apoi cele mai bune restau­rante alături de Pacino, din Little Italy până în Manhattan.

Streep simţea că toată lumea e a ei. În 1977, a primit şi cel dintâi rol semnificativ în film - în pelicula Julia, alături de Jane Fonda. Experienţa nu a impresionat-o, însă, aşa că s-a întors în teatru, pentru a juca Brecht şi Cehov.

În primăvara aceluiaşi an, Cazale, care juca în Agamemnon, începe să se simtă rău, iar diagnosticul cade ca un trăsnet: cancer la plămâni şi me­tastază.

Michael Schulman, care i-a scris biografia actriţei, notează că la auzul veştii, Meryl a tăcut o clipă, apoi a făcut ochii mari şi a întrebat: ”Aşadar, unde mâncăm în seara asta?“.

Nu era genul care să cadă pradă dis­perării. Mai mult decât atât, cei doi au început să filmeze împreună pentru pelicula The Deer Hunter. 

”Meryl i-a fost alături la filmări lui John în fiecare secundă“, își amintea, în 1995, regizorul filmului, Michael Cimino.

Atunci când pro­ducătorii au aflat despre boala lui Ca­zale, au cerut imediat să fie înlocuit, dar Meryl a ameninţat că părăseşte producţia în cazul în care vor face asta.

Costurile tratamentului lui Cazale au de­venit din ce în ce mai mari, astfel că Meryl a acceptat să plece în Austria pentru a filma Ho­locauste, o mini-serie pentru televiziune, doar pentru a câştiga nişte bani în plus cu care să acopere toate cheltuielile medicale ale iubitului ei.

”La filmările din Austria am simţit că înnebu­nesc. John era bolnav, iar eu voiam să fiu lângă el“, avea să povestească ea apoi.

La revenirea în New York, asta a şi făcut. Nu mai plecat de lângă el. Când a înţeles că John nu mai avea mult timp de trăit, Meryl a oprit toate cele­lalte proiecte, luându-şi 5 luni libere şi dedi­cându-i fiecare zi omului pe care îl iubea cu toată fiinţa.

În ultimele lui zile, Meryl chiar a dormit în spitalul în care el era internat. ”Unii au spus că am dus totul la extrem. Dar dacă ar fi fost vorba despre o mamă şi fiul ei s-ar mai fi discutat asta? Asta înseamnă iubirea, sub orice formă ar fi ea“, a explicat actriţa.

Pe 12 martie 1978, Cazale s-a stins din viaţă. Nu a mai apucat să vadă succesul fulminant al ulti­mei pelicule în care a jucat cu iubita lui: The Deer Hunter a obţinut 5 premii Oscar.

Nu a vă­zut nici succesul ei de la Premiile Emmy unde, în mod ironic, a obţinut un trofeu pentru rolul din mini-seria Holocauste, pe care o acceptase doar pentru a face rost de bani pentru trata­mentul lui.

Meryl a părăsit apartament în care locuiseră împreună şi pentru că mi­siunea de a împacheta toate lucrurile lui era prea dureroasă, l-a chemat pe fratele ei, Harry, s-o ajute.

Şi nimic nu a fost întâmplător: Harry a venit împreună cu un bun prieten, sculptorul Don Gummer. Nimeni altul decât cel care avea să-i devină soţ actriței.

Gummer s-a oferit chiar atunci, pe loc, s-o ajute pe Meryl cu o nouă locuință: se putea muta o peri­oadă la el, fiindcă el avea să plece pentru un timp în Pakistan.

Și lucrurile ar fi putut rămâ­ne aşa, dar Gummer a suferit un accident de motocicletă care i-a scurtat şederea în Pakis­tan, forţându-l să se întoarcă mult mai repede acasă.

Această schimbare neaşteptată de situaţie a făcut-o să simtă că Gummer era omul pe care Cazale i-l trimisese pentru a o ajuta să treacă peste du­rerea morţii lui. 

Şi aşa se face că doar șase luni mai târziu, în septembrie 1978, Don şi Meryl s-au căsătorit.

Nunta atât de rapidă i-a făcut pe mulţi să comenteze şi chiar a provocat un conflict între actriţă şi mama ei, care a con­siderat că nu se cădea ca ea să fie mireasă atât de repede după moartea lui Cazale...

Dar 40 de ani de căsnicie, patru copii, Meryl Streep poate spune îm­păcată cu sine că a ştiut ce a simţit.