Cuceritoare, prin măiestria actoricească pe care premiile și nominalizările la Oscar n-au contenit să o certifice, Meryl Streep este o femeie a cărei viață nu este și nici nu a fost o înșiruire de zile fericite și împlinite.

Meryl Streep este căsătorită de 42 de ani cu Don Gummer, alături de care are patru copii, dar înaintea acestei puternice legături, ea a trăit o tragică iubire, despre care s-a vorbit prea puţin, dar care i-a marcat viața.
Înainte de a deveni cunoscută, Streep s-a îndrăgostit nebuneşte de un actor cu 14 ani mai în vârstă decât ea - John Cazale.
El avea 41 de ani, iar ea 27 atunci când s-au întâlnit pe platourile de filmare la producţia Measure for Measure din cadrul New York Shakespeare Festival. Iar conexiunea lor a fost fantastică.
”Era altfel decât toţi cei pe care-i ştiam“, îşi aminteşte Meryl. Cazale, la rândul lui, a fost complet fermecat de actriță. Marvin Starkman, care i-a fost prieten, povesteşte: ”După ce a obţinut un rol în acea producţie, nu mai vorbea despre altceva decât despre ea“.
Streep era fascinată şi de talentul lui actoricesc - fiecare film în care jucase Cazale fusese nominalizat la Oscar. Era cunoscut pentru rolurile din Naşul şi din Dog Day Afternoon, în care jucase alături de Al Pacino, prietenul lui cel mai bun.
”Aş fi făcut orice pentru John“, a spus, la un moment dat Streep, care s-a mutat împreună cu el în apartamentul lui din Franklin Street.
Cuplul a cucerit imediat elita teatrului newyorkez și mondenitatea artistică, seara cutreierând apoi cele mai bune restaurante alături de Pacino, din Little Italy până în Manhattan.
Streep simţea că toată lumea e a ei. În 1977, a primit şi cel dintâi rol semnificativ în film - în pelicula Julia, alături de Jane Fonda. Experienţa nu a impresionat-o, însă, aşa că s-a întors în teatru, pentru a juca Brecht şi Cehov.
În primăvara aceluiaşi an, Cazale, care juca în Agamemnon, începe să se simtă rău, iar diagnosticul cade ca un trăsnet: cancer la plămâni şi metastază.
Michael Schulman, care i-a scris biografia actriţei, notează că la auzul veştii, Meryl a tăcut o clipă, apoi a făcut ochii mari şi a întrebat: ”Aşadar, unde mâncăm în seara asta?“.
Nu era genul care să cadă pradă disperării. Mai mult decât atât, cei doi au început să filmeze împreună pentru pelicula The Deer Hunter.
”Meryl i-a fost alături la filmări lui John în fiecare secundă“, își amintea, în 1995, regizorul filmului, Michael Cimino.
Atunci când producătorii au aflat despre boala lui Cazale, au cerut imediat să fie înlocuit, dar Meryl a ameninţat că părăseşte producţia în cazul în care vor face asta.
Costurile tratamentului lui Cazale au devenit din ce în ce mai mari, astfel că Meryl a acceptat să plece în Austria pentru a filma Holocauste, o mini-serie pentru televiziune, doar pentru a câştiga nişte bani în plus cu care să acopere toate cheltuielile medicale ale iubitului ei.
”La filmările din Austria am simţit că înnebunesc. John era bolnav, iar eu voiam să fiu lângă el“, avea să povestească ea apoi.
La revenirea în New York, asta a şi făcut. Nu mai plecat de lângă el. Când a înţeles că John nu mai avea mult timp de trăit, Meryl a oprit toate celelalte proiecte, luându-şi 5 luni libere şi dedicându-i fiecare zi omului pe care îl iubea cu toată fiinţa.
În ultimele lui zile, Meryl chiar a dormit în spitalul în care el era internat. ”Unii au spus că am dus totul la extrem. Dar dacă ar fi fost vorba despre o mamă şi fiul ei s-ar mai fi discutat asta? Asta înseamnă iubirea, sub orice formă ar fi ea“, a explicat actriţa.
Pe 12 martie 1978, Cazale s-a stins din viaţă. Nu a mai apucat să vadă succesul fulminant al ultimei pelicule în care a jucat cu iubita lui: The Deer Hunter a obţinut 5 premii Oscar.
Nu a văzut nici succesul ei de la Premiile Emmy unde, în mod ironic, a obţinut un trofeu pentru rolul din mini-seria Holocauste, pe care o acceptase doar pentru a face rost de bani pentru tratamentul lui.
Meryl a părăsit apartament în care locuiseră împreună şi pentru că misiunea de a împacheta toate lucrurile lui era prea dureroasă, l-a chemat pe fratele ei, Harry, s-o ajute.
Şi nimic nu a fost întâmplător: Harry a venit împreună cu un bun prieten, sculptorul Don Gummer. Nimeni altul decât cel care avea să-i devină soţ actriței.
Gummer s-a oferit chiar atunci, pe loc, s-o ajute pe Meryl cu o nouă locuință: se putea muta o perioadă la el, fiindcă el avea să plece pentru un timp în Pakistan.
Și lucrurile ar fi putut rămâne aşa, dar Gummer a suferit un accident de motocicletă care i-a scurtat şederea în Pakistan, forţându-l să se întoarcă mult mai repede acasă.
Această schimbare neaşteptată de situaţie a făcut-o să simtă că Gummer era omul pe care Cazale i-l trimisese pentru a o ajuta să treacă peste durerea morţii lui.
Şi aşa se face că doar șase luni mai târziu, în septembrie 1978, Don şi Meryl s-au căsătorit.
Nunta atât de rapidă i-a făcut pe mulţi să comenteze şi chiar a provocat un conflict între actriţă şi mama ei, care a considerat că nu se cădea ca ea să fie mireasă atât de repede după moartea lui Cazale...
Dar 40 de ani de căsnicie, patru copii, Meryl Streep poate spune împăcată cu sine că a ştiut ce a simţit.