Ludovic al XIV-lea (1638-1715), supranumit „Regele Soare”, a fost unul dintre cei mai longevivi suverani din Europa, el conducând destinele Franței, sub dictonul ”statul sunt eu”, nu mai puţin de 72 de ani.

Napoleon spunea despre el că a fost nu doar un mare rege, dar și singurul rege al Franței care să merite titlul de monarh, Leibniz îl considera unul dintre cei mai mari regi din toate timpurile, iar Voltaire spunea despre anii domniei sale că au reprezentat o epocă etern memorabilă, „Marele Secol” al Franței.

Perioada domniei sale a fost marcată de opulenţă şi extravaganţă. Un rege puternic, conducător al unei mari puteri europene, Ludovic al XIV-lea a dorit să fie în permanenţă în atenţia publică.

În fiecare zi a domniei sale, a respectat un program riguros, fiind mereu înconjurat de membrii curţii regale, dezvoltând un sistem complex de reguli şi ceremoniale fastuoase, care-l plasau în centrul vieții politice și sociale a Franţei, convins fiind că guvernarea este un drept divin al regilor.

Potrivit site-ului oficial al Palatului Versailles – castelul care a fost reşedinţa „Regelelui Soare”, – programul zilnic al suveranului începea dimineaţa, la ora 8.30, când era trezit de un valet. După ce era vizitat de medici, Ludovic l XIV-lea îşi începea ceremonialul de ridicare din pat, la care era permis să asiste anumite persoane din anturajul regelui şi cei mai apropiaţi servitori de la curte. În total, circa 100 de oameni aveau privilegiu de a urmări cum suveranul era îmbrăcat şi aranjat şi mânca supă la micul-dejun.

La ora 10.00, ieşea din apartament, urmat de curteni, formând o procesiune spre Sala Oglinzilor. Acesta era un bun prilej pentru mulţime să îşi admire regele. Apoi, Ludovic al XIV-lea participa la slujba din Capela Regală. La 11.00, revenea în apartamentul său, pentru a prezida diferite consilii, de la cel de stat, la cel economic ori religios. Regele asculta consfătuirea celor cinci-şase miniştri, vorbea puţin şi lua întotdeauna decizia finală.

Prânzul era programat în fiecare zi la ora 13.00, la o masă cu vedere la geam. De regulă, acesta era un moment intim, însă existau situaţii în care Ludovic al XIV-lea avea invitați, în special pe cei care au asistat la ceremonia de ridicare din pat.

La ora 14.00, regele dădea ordine cu privire la planul făcut dimineaţa: dacă voia o plimbare prin grădini, fie pe jos, fie într-o trăsură, însoţit de doamne; dacă opta pentru o partidă de vânătoare în parc ori în pădure.

De la ora 18.00 sau 19.00, fiul monarhului era însărcinat să se ocupe de activităţile de divertisment interior. Între timp, Ludovic semna scrisorile ce fuseseră pregătite de secretarul personal, apoi mergea în apartamentul Madamei de Maintenon, metresa sa oficială, unde studia documentele importante împreună cu cei patru secretari de stat.

La ora 22.00, mulţimea se aduna în antecamera regelui, pentru a asista la cina regală. Ludovic al XIV-lea lua ultima masă a zilei împreună cu ceilalţi membri ai familiei regale, pentru ca apoi meargă în salon pentru a le saluta pe doamnele de la Curte. Ulterior, se retrăgea în cabinetul personal, unde mai schimba câteva vorbe cu rudele şi prietenii apropiaţi.

Ora 23.30 aducea un nou ritual public, atunci când regele se ducea la culcare şi când erau reluate activităţile de la ceremonialul de trezire, doar că în ordine inversă.