Drama nepoatei lui Picasso. Vinde lucrările celebrului său bunic pentru a uita de copilăria sa mizerabilă

30 Ian 2021 | scris de Monica Pavelescu

Marina Picasso, nepoata lui Pablo Picasso, a anunţat că a decis să scoată la vânzare colecţia de opere de artă moştenite de la bunicul ei, estimată la aproximativ 250 de milioane de euro, dar şi celebra vilă din sudul Franţei în care a locuit artistul și care i-a revenit ei drept moștenire.

Drama nepoatei lui Picasso. Vinde lucrările celebrului său bunic pentru a uita de copilăria sa mizerabilă

Marina are in jur de 70 de ani și spune că nu o leagă niciun sentiment de opera bunicului ei, care și-a lăsat fiul și nepoții să trăiască în mizerie. Preferă să vândă, ca să uite primii ani din viață...

După moartea sa, genialul artist, a lăsat o avere uriașă, dar și picturi și schițe cunoscute publicului, evaluate neoficial la câteva miliarde de dolari.

Ce n-a lăsat Picasso, poate în deradere pentru urmașii săi, a fost un testament: a fost nevoie ca moștenitorii săi să se judece șase ani de zile și să cheltuiască 30 de milioane de dolari, pentru că existau și copii din aventurile nelegitime ale artistului, alături de cei legitimi, nepoți - un uriaș arbore genealogic în care fiecare “frunză” avea dreptul la o parte din avere.

Marina este nepoata de după fiul lui Picasso, Paolo, care a venit pe lume în urma căsătoriei artistului cu balerina Olga Khokhlova. Amândoi părinții ei s-au luptat cu alcoolismul și s-au despărțit când ea avea doar cinci ani. Din această căsătorie mai rezultase un fiu, Pablito, iar amândoi copiii au rămas în grija mamei.

Marina a mai povestit și în trecut cum ea și fratele ei au crescut în mari lipsuri materiale și cum tatăl lor, Paolo, trebuia să aștepte în jur de cinci-șase ore la poarta casei lui Picasso, până acesta cobora și îi oferea niște bani.

“Când am moștenit această vilă, care i-a aparținut bunicului meu, primul meu gest a fost să întorc toate picturile cu fața la perete”, a declarat ea pentru The Guardian, în urmă cu ceva vreme.

Vânzarea operelor lui Picasso este motivată și de faptul că Marina are cinci copii – dintre care trei adoptați din orfelinatele din Vietnam -, care au crescut, și au nevoie de bani.

“Oricum nu intenționez să țin aceste opere o veșnicie. Vânzarea este un fel al meu de a întoarce pagina nefericită a copilăriei mele.

Să fiu nepoata lui Picasso a fost o povară, nu o mândrie. Îmi doresc să trăiesc ușor și să mă dedic în continuare operelor de caritate. Nu e ură ceea ce trăiesc, nici amărăciune, nici răzbunare”, a spus Marina.

Ea a mai spus pentru The Guardian că nu simte nevoia să țină toate operele.

“Este vorba despre o moștenire fără iubire, nu au existat relații de familie la noi. În mod normal, când bunica sau bunicul îți lasă ceva moștenire, chiar și fără valoare, privești acel lucru cu dragoste. La noi nu este cazul de sentimente.

Singurele opere la care țin sunt două picturi, una a tatălui meu și cealaltă a bunicii, pe care am iubit-o și pe care am pierdut-o când aveam doar șase ani. Picturile acelea m-au ajutat să cresc, nu opera lui Picasso”.

Marina a mai relatat că bunicul ei a fost ca și inexistent în viața nepoților săi.

“Totul a devenit mai complicat când el s-a căsătorit cu Jacqueline, care, ca să-l protejeze, i-a exclus pe toti ceilalți din viața lui, inclusiv pe tatăl meu. Patru, cinci și chiar șase ore trebuia ca tata să aștepte în fața porții, ca el să iasă din casă.

Asta lăsa o impresie negativă puternică în mintea unui copil de patru ani, cât aveam eu pe-atunci. Încă am traume legate de noțiunea de timp, dacă trebuie să mă întâlnesc cu cineva și acea persoană întârzie, eu sufăr cu adevărat. Am încercat să rezolv problema cu mai mulți psihologi, dar a fost poate prea adâncă rana pe care o am, am reușit să o depășesc cumva, dar mi-a fost tare greu”. 

Fratele Marinei, Pablito, a vrut să se sinucidă când avea 25 de ani, după ce nu a fost primit la funeraliile lui Picaso. A băut înălbitor de rufe și a suferit dureri nesfârșite luni de zile, până s-a stins din viață.

“Nu era nebun, doar că el nu a reușit să se separe sufletește de familia bunicului, de opera lui, era mândru că bunicul lui era celebru, dar suferea în tăcere că nu putea să-l vadă. Îl iubea cu adevărat, iar faptul că nu a fost primit la înmormântare a fost încununarea nefericirii lui”, povestește Marina.

“Nu am fotografii cu bunicul meu și nu mi-a dat nimic cât timp a trăit. Am avut o viață grea. Ar fi putut să ne ofere măcar o schiță, dar el le dădea femeii care făcea curățenie în casă sau frizerului. Așa că moștenirea de la el îmi răscolește dureri peste care am crezut că am trecut. Iar de afecțiune nici nu poate fi vorba”, a mai povestit ea.

“Îmi mai aduc aminte că, în curtea acestei case pe care o vând, din Cannes, exista o capră. Eram copil și îmi dădeam seama ca ea avea mai multă trecere decât mine, îl putea vedea pe bunicul mai des ca mine”.


CLICK - Follow us on Google News