Într-o confesiune făcută prietenului său Șefan Agopian, publicată în cartea ”Scriitor în comunism”, scriitorul Radu Tudoran a mărturisit o poveste de dragoste intensă, de-o vară, care s-a terminat tragic…

Pentru că avea o casă pe malul lacului Snagov, Tudoran spune că înota frecvent în apele lacului și așa a cunoscut-o pe cea care avea să-i devină iubită.

”Nu era ceea ce se cheamă înot de performanţă. Intram în apă (a arătat lacul Snagov cu un gest larg), la început înotam de-adevăratelea o vreme şi când oboseam făceam pluta ore întregi privind cerul şi norii, dacă erau nori, şi gândindu-mă la ale mele.

Eram tânăr pe atunci, nu ca azi, cu toate că şi acum îmi petrec măcar o oră cu burta în sus, plutind pe lac, pe jumătate adormit.

Aşa eram şi atunci, pe la prânz. Apa era călduţă şi clipocea liniştitor. Eram cu ochii închişi şi câte un val anemic îmi spăla din când în când faţa, nelăsăndu-mă să adorm de adevăratelea.

La un moment dat, câţiva stropi mi-au poposit pe faţă şi pe burtă. M-am gândit că a început să plouă şi am deschis ochii. Cerul era senin, fără nici o scamă de nor. S-a auzit un plescăit şi un şuvoi de apă mi-a inundat faţa.

M-am întors în parte din care venise zgomotul şi am văzut un caiac. În el era o fată frumoasă, care din când în când mă stropea cu padela. A râs spre mine şi a spus: «Credeam că eşti în mort şi nu ştiam ce să fac, aşa cât am stropit».

Am râs şi eu şi am întrebat-o ca un prost ce face acolo, cu toate că se vedea de la o poştă ce făcea. «Mă antrenez», a spus şi a râs. «Da’ tu ce faci în mijlocul lacului?». «Visez», am spus eu şi ea a râs din nou“, prezintă Ştefan Agopian confesiunea pe care i-a făcut-o Radu Tudoran.

Scriitorul şi sportiva s-au întâlnit tot așa, în mijlocul lacului. mai multe zile, simțind că între ei se înfiripă o relație.

Radu Tudoran i-a mărturisit prietenului său că a fost o iubire intensă şi că începuse să se îndrăgostească şi el:

”A fost o dragoste fierbinte care a durat toată vara. Ea fugea fiecare noapte din cantonament şi poposea în patul meu. Curând era de-a casei şi nu se sfia să umble goală, peste tot, noroc că nu am vecini prea apropiaţi.

Din când în când plecam cu motocicleta în oraş, de vreo două ori am luat-o şi pe ea. Era o fată simplă şi frumoasă care se îndrăgostise de mine şi nici eu nu eram prea departe de aşa ceva“.

Sportiva urma să plece de la Snagov la sfârşitul verii, când se încheia cantonamentul. Din nefericire, frumoasa canoistă nu a putut suporta perspectiva unei despărţiri şi starea de incertitudine a relaţiei cu Tudoran.

”«Ce o să facem la toamnă?», m-a întrebat într-o seară şi a început să plângă. Am mângâiat-o şi am spus că vom găsi noi o soluţie.

Pe urmă a venit toamna. Eu plecam din ce în ce mai des în oraş, ea nu mai avea de stat în cantonament decât câteva zile. Mă pregăteam de despărţire şi ea plângea din ce în ce mai des.

Într-o seară când m-am întors, lipsisem vreo două sau trei zile, nu mai ştiu, i-am găsit hainele împăturite frumos pe un fotoliu. Pe ea am găsit-o goală, ghemuită cu genunchii la piept, într-un dulap. Se otrăvise”, şi-a încheiat confesiunea celebrul scriitor Radu Tudoran.