Scrisoare către iubitul pierdut la Revoluție: M-am schimbat și eu. Am învățat să mint, să înjur, să urăsc....

22 Dec 2019 | scris de Anita Raicu

Au trecut 30 de ani peste visele născute în decembrie '89. Speranța, entuziasmul, optimismul de atunci s-au deprins a se ascunde, mai întâi timid, în spatele realității unei vieți uneori la fel de absurde ca și cea trăită în comunism. 

Scrisoare către iubitul pierdut la Revoluție: M-am schimbat și eu. Am învățat să mint, să înjur, să urăsc....

Într-o altfel de lume poate că s-ar fi spus, cinic, despre sacrificiul celor care și-au pierdut viața atunci că ar fi fost un preț meritat. Dar nu suntem în acea Românie, ci într-o cu totul alta, în care ultimul vis despre ceea ce ne propuneam să construim atunci este devorat de realitate.

Nu, jertfa lor nu ne-a schimbat profund, suntem aceeași ipocriți, care ne mințim pe noi înșine c-am fi mai buni, mai civilizați, mai oameni...

Gabriela Dimofte publică pe pagina sa de Facebook o scrisoare către primul său iubit, pierdut din viață pe asfaltul din fața Sălii Dalles în urmă cu 30 de ani, călcat de un tanc, rămas în inimă și suflet.

Citiți, poate că va străpunge platoșa egoistă a ignoranței, a autosuficienței, poate, în sfârșit, vom reuși să facem măcar un pas mai departe.

__________________________

"Draga Radu,

Azi se implinesc 30 de ani de cand ai fost strivit de un tanc-amfibie , la ora 17.00, in fata salii Dales din Bucuresti...

Ai fost prima mea iubire...din aceea pura cum obisnuiau sa practice generatiile demodate.

Imi amintesc cum am aflat ca nu mai esti..

Am coborat sa cumpar paine si am zarit un steag negru arborat la scara blocului tau. Mi s-a spus ca a murit un tanar care locuia acolo.

In clipa aceea mi s-au inmuiat genunchii ... In cateva minute prietenii comuni mi-au confirmat banuielile sumbre.

Am dus painea acasa iar apoi am pornit de nebuna pe strazi pentru ca trebuia sa ma misc perpetu ca sa nu ma prabusesc...

Dupa cateva zile, cand ai fost adus acasa, am venit sa te vad. Ti-am luat si flori, ca sa fiu in rand cu lumea..

Nu prea mai semanai cu tine, baiatul frumos si mandru pe care il stiam. Erai cosmetizat atat cat s-a putut, pentru ca fusesesi mutilat de impact.

Acela a fost momentul cand am constientizat pentru prima data cum e sa pierzi pe cineva definitiv, iremediabil....si tot atunci a avut loc in consecinta o schimbare majora in felul meu de a fi.

Din acel moment am constientizat cat de important este se verbalizam ceea ce simtim ...la timpul potrivit.

Lucrurile s-au schimbat pe aici de cand nu mai stii tu...

Avem partide politice, am dezvoltat depresii noi, am dezvoltat dependente noi, cum ar fi uite astea cu mediul online (chiar, imi e greu sa mi te imaginez cu telefonul pe toaleta), avem sunca de Praga si portocale la discretie, avem filme de actiune, flime de groaza, filme porno.....

S-a dat liber la plecatul din tara....

M-am schimbat si eu. Cum altfel? Am invatat sa mint, sa injur, sa urasc....

Sunt cu nervii la pamant, stereotipata si in general pierduta...

Si nu, nu iti multumesc pentru ca ai murit! Mai bine traiai si ma invitai la o plimbare prin parc, fara telefon mobi...

Mai bine faceai copii..Ai fi fost un tata minunat. Stiu asta.

Mai bine stateai naibii linistit ca sa iti pot da un telefon si sa iti aud vocea!

Mai bine ne lasai fara portocale si sunca de praga. M-am saturat de ele, acum ca le am!

As vrea in schimb sa fiu fericita!

Din acest punct de vedere e prea tarziu....

Ai grija de tine! Craciun in liniste", a scris Gabriela Dimofte, pe pagina sa de Facebook.