Când a murit la doar 51 de ani, în devastatorul cutremur din 4 martie 1977, Toma Caragiu era un actor de anvergură al Teatrului ”Lucia Sturdza Bulandra“ din Bucureşti.

Extrem de popular pe scenă, pe micile şi pe marile ecrane, dar şi în viaţa de zi cu zi, Caragiu era în plină forţă creatoare şi juca, în acele zile, la Bulandra, în piesa ”Lungul drum al zilei către noapte“, de Eugene O’Neill.

De-a lungul zilei de 4 martie 1977, Toma Caragiu a vorbit la telefon cu familia şi cu mai mulţi prieteni, iar unii dintre aceştia l-au şi vizitat.

Deşi a fost invitat în oraş de mai mulți prieteni, Toma Caragiu nu a vrut să îşi părăsească locuinţa, deoarece soţia lui îi spusese că îl va suna la ora 21.30.

Cum la vremea respectivă telefonul fix era singura modalitate de a comunica la distanță, Caragiu a așteptat apelul soției sale a rămas lângă telefon, în apartamentul de la etajul doi din blocul Colonadelor 3, în care locuia.

Cu doar patru zile înainte de cutremur, Toma îi dăduse o dedicație un pic ciudată pe o fotografie de-ale sale dăruită bunului său prieten Ion Caramitru, pe care-l alinta ”Pino“.

Caramitru era şi el aromân, cu rădăcini în satul lui Stere Gulea, comuna Mihail Kogălniceanu din Constanţa.

Dedicaţia lui Caragiu suna aşa: ”Pino, când nu voi mai fi, abia atunci ai să ştii sau ai să afli cât am ţinut la tine“. Caramitru a fost intrigat: ”Ce-i cu asta? Ai senzaţia că mori curând sau ce?“. Dând din mână, Toma a zis doar: ”Lasă“.

Dan Mihăescu este autorul cunoscutelor scenete interpretare de Toma, mărturisea că și el s- confruntat cu pesimismul actorului, care pare să-și fi presimțit moartea.

Şi lui Dan Mihăescu i-a scris Caragiu o dedicaţie, cu vreo cinci ani înainte, pe staniolul unui pachet de ţigări Dunhill, la Capşa:

”Dacă posteritatea te va întreba, să ştii că tu ai fost cel mai iubit dintre prietenii mei“. ”Ce, ai de gând să o mierleşti? Tu eşti machedon, trăieşti peste 100 de ani“, i-a zis Mihăescu. ”Nu, nu, eu plec mai repede“, a dat din cap, convins, Caragiu.

În februarie 1977, Dan Mihăescu cu Fănuş Neagu, Ion Băieşu, Teodor Mazilu şi alţi scriitori l-au vizitat pe Toma acasă.

Amintindu-şi episodul petrecut la Capşa, Mihăescu a început să facă glume pe seama faptului că Toma se pregăteşte ”să dea colţul“. ”El ne-a lăsat să râdem, dar la urmă mi-a zis: «Se apropie, se apropie. Ceea ce ţi-am scris…»“, a povestit umoristul.

De altfel, Toma Caragiu îl îndrăgea teribil pe scriitorul Dan Mihăescu. La o altă întâlnire amicală la cafea, între prieteni artiști, la Capșa, Caragiu a spus că Dan Mihăescu este cel mai drag inimii sale.

Firesc, scriitorul Dan Mihaescu l-a îndemnat să scrie pe o hârtie aceste cuvinte. A sărit în sus, a protest Mi­ăaescu: „Ce tot vorbești despre moarte, Toma? Esti cât bradu’ de puternic!”.

La care, cu ochi triști, Caragiu a replicat: „Ai să vezi tu că am dreptate cu moartea asta apropiată”. Discuția de la Capsa s-a întâmplat cu o lună înainte de cutremurul din martie 1977, care a retezat zborul majestuos al lui Ca­ragiu.