David Fajgenbaum era student în anul trei la Medicină când a fost diagnosticat cu boala Castleman – o afecțiune rar întâlnită care implică înmulțirea excesivă a celulelor din sistemul limfatic care combat îmbolnăvirile și care îi ataca ficatul, rinichii şi alte organe interne.

Fajgenbaum a făcut un masterat de cercetare ştiinţifică la Universitatea Oxford pentru a înţelege cum să lupte cu o boală precum cancerul, mama lui fiind răpusă de această boală când el era adolescent. Ajuns la rândul său, de mai multe ori, aproape de moarte, tânărul a reuşit să-şi dea seama cum se poata trata datorită unor observaţii care le-au scăpat medicilor săi.

”Chasing My Cure: A Doctor’s Race to Turn Hope into Action” (”În căutarea vindecării: lupta contracronometru a unui doctor care a trecut de la speranţă la acţiune”), este cartea publicată de Fajgenbaum, în care povesteşte despre modul în care a descoperit un tratament împotriva bolii de care suferea și despre cum a decurs recuperarea sa aproape miraculoasă, relatează CNN.

”Cunosc oameni care merită mult mai mult decât mine să fie atinşii de miracole, dar ei n-au avut parte de ele”, spune el.

În 2010, pe când era student la medicină la Universitatea Pennsylvania, Fajgenbaum s-a îmbolnăvit grav şi a stat internat în spital timp de cinci luni. Dagnosticul a fost crunt – boală Castleman multricentrică – p formă care atacă organe multiple: citokinele, molecule implicate în semnalizarea celulară imună, devin supraproductive, iscând un adevărat război civil în corp.

În următorii trei ani, boala a recidivat de încă patru ori, cu internări de la câteva săptămâni la luni de zile.
Odată părinţii săi au chemat preotul, iar medicii i-au sugerat să-şi scrie testamentul. A reuşit să supravieţuiască de fiecare dată, dar era convins că până la urmă corpul său va ceda la un moment dat.

După absolvirea facultăţii nu s-a înscris la rezidenţiat, ci la un MBA. Totodată, a înfiinţat Reţeaua Colaborativă a Bolii Castleman, care a inițiat un schimb de de informaţii între laboratoare din toată lumea.

A format un grup de cercetători de top ai bolii Castleman care lucrau cu doctorii din spitale şi pacienţii la prioritizarea studiilor de maximă urgenţă. Totodată medicul devenit manager, a prioritizat studiile clinice pentru folosirea şi în tratamentele altor boli a unor medicamente care obţinuseră deja aprobarea FDA.

La sfârşitul lui 2013 a venit şi recăderea care cel mai probabil l-ar fi ucis dacă nu ar fi încercat să-şi salveze viaţa punând cap la cap informaţiile medicale pe care le adunase în tot acest timp.

Preocupaţi cu chestiuni pe care le considerau mai importante în tratarea bolii, doctorii au fost complet dezinteresaţi în momentul în care le-a semnalat apariția unor pete roșiatice pe piele. Întrebaţi insistent despre motivele care ar fi condus la producerea acestor ”aluniţe de sânge”, medicii repetau că n-au nicio importanţă, dar Fajgenbaum devenise convins de contrariu.

Coroborând informațiile din rapoartele medicale, el a remarcat ceea ce nimeni nu reușise pănă atunci, după 60 ani de cercetări: o proteină, factor de creştere  endotelial vascular sau VEGF, era mărită de 10 ori peste nivelul normal.

El a considerat că apariția aluniţelor roşiatice la fiecare recădere, era o consecinţă directă a creşterii nivelului acestor proteine, semnalizând sistemului imunitar să intre în acţiune.

El cunoștea că un medicament imunosupresor, Sirolimus, aprobat de FDA, era folosit pentru a contracara acțiunea de respingere a sistemului imunitar în cazul transplanturilor de rinichi. După ce s-a consultat cu un expert de la NHS, i-a cerut doctorului său să-i prescrie medicamentul pe care l-a cumpărat de la o farmacie din apropierea casei.

”Un medicament care putea să-mi salveze viaţa se afla sub ochii mei, doar trebuia descoperit”, spune Fajgenbaum.

La peste cinci ani de la începutul tratamentului cu acest medicament boala n-a mai recidivat.

În prezent Fajgenbaum este asistent universitatar la facultatea de medicină din Pennsylvania și şeful unui laborator de cercetare şi înscrie pacienţi în studii clinice ale medicamentului care i-a salvat viaţa.

Eforturile studentului au ajuns în atenţia Chan Zuckerberg Initiative, înfiinţată de fondatorul Facebook Mark Zuckerberg împreună cu soţia sa, dr. Priscilla Chan, care-şi propune să trateze, gestioneze şi preveni toate bolile până la sfârşitul secolului.

Organizaţia a subliniat că modelul colaborativ al lui Fajgenbaum poate fi folosit şi în alte cazuri în care este nevoie ca întregi comunităţi ştiinţifice să devină aliate contra unor boli rare.