Studentă în anul întâi la MIT, la cursuri online, din sufrageria bunicilor din Dăbuleni

16 Oct 2020 | scris de Monica Pavelescu

Ana Florescu-Ciobotaru este una dintre cele mai promițătoare minți tinere ale României. Este multiplă medaliată la olimpiadele internaționale la chimie și din septembrie a început cursurile, în anul întâi, la Massachusetts Institute of Technology -  universitate cotată pe primul loc în lume la multe categorii din educație, și care numără printre absolvenții săi 95 de laureați ai premiului Nobel.

Studentă în anul întâi la MIT, la cursuri online, din sufrageria bunicilor din Dăbuleni

Totuși, până acum, Ana nu a văzut campusul MIT decât într-un tur video online și cu ajutorul jocului Mindcraft, care a realizat o simulare cât se poate de reală a locului. Și asta pentru că în acest an, din cauza pandemiei, cursurile la MIT sunt online.

Din  curtea bunicilor ei, în Dăbuleni, din septembrie și până acum, Ana Florescu-Ciobotaru a trecut deja prin trei examene serioase și a obținut punctaje foarte bune.

”Ritmul este foarte alert, adică singurul lucru pe care mi-l permit este să dorm opt ore pe noapte și să mă plimb cu bicicleta cam jumătate de oră, doar atâta reușesc. În rest fac numai teme și învăț”, își rezumă ea zilele”, spune Ana, într-un interviu acordat scoala9.ro.

E greu de crezut, dar Ana nici nu se gândea în urmă cu un an să plece să studieze în altă țară. A fost convisă de entuziasmul altor colegi.

”S-a întâmplat că am câștigat niște medalii de aur la olimpiade, mi-am dat seama de nivelul la care ajunsesem, fără lipsă de modestie. Ulterior, am văzut și alți colegi de liceu mai mari, care erau participanți în lot, despre care știam că aplică în SUA, cât de mult își doreau să plece.”

Nu a făcut-o pentru experiența străinătății, un miraj pentru mulți, ci pentru oportunitatea imensă de a-și testa capacitățile până la limită și chiar și dincolo de ea.

MIT este o universitate „pentru elite, dar nu elitistă, care primește oameni talentați indiferent de locul în care se află”. Așa sună descrierea de pe site.

În martie, atunci când a primit scrisoarea de la MIT care i-a confirmat că a fost admisă, nu se cunoștea absolut nimic despre cum va arăta facultatea din toamnă. Oricum, atunci, Ana era mai preocupată să se pregătească pentru olimpiada de chimie din vară, de la Cambridge, care nici ea nu s-a mai desfășurat.

Massachusetts Institute for Technology oferă în fiecare an studenților din primul an bilete de avion pentru a le oferi oportunitatea de a vizita pentru o săptămână campusul. Se numea Campus Preview Weekend. 

”Un student cu un an mai mare și-a luat telefonul cu camera și cât l-a ținut internetul, ne-a plimbat și pe noi. N-a avut acces să intre în clădiri, că era deja pandemie, dar ne-a arătat: uite, aici este căminul nu știu care, aici este podul carea leagă Harvardul de MIT. O idee aveam și eu despre asta. S-a construit și un Minecraft cu tot campusul de la MIT”, povestește Ana.

MIT, asemenea altor universități americane, a decis să își aducă fizic în campus studenții din anii terminali în primul semestru, iar pe cei din anul întâi, în primăvara lui 2021.

Regulile sunt oricum foarte stricte și pentru cei care merg în campus. Studenții au cinci minute să șteargă mesele cu dezinfectant la intrare și alte cinci când pleacă. Următorii care intră în laborator fac la fel. E o gardă permanentă.

Se recomandă distanțare, fără întruniri de niciun fel, testări periodice de COVID-19. De pildă, ești obligat să fii testat în țara de origine, înainte de plecare și apoi mai ești testat în campus după șapte zile. Chiar și pentru cei din campus, cursurile rămân online, doar laboratoarele față în față, cu reguli stricte.

”Find your home under the Dome”, se îndeamnă studenții de la MIT, doar că în acest an ”casa” nu mai are legătură cu vreun loc. Clasa este lumea întreagă. Astfel că Ana poate să își verifice tema la matematică astăzi la patru după-amiaza cu un coleg din New York și mai pe seară să discute despre examene cu o colegă din Shanghai. Nu pot ieși la cafea împreună, dar tot e ceva.

”Ne-au grupat după fusul orar. Eu îmi bag pe fusul meu orar cam când îmi plănuiesc să îmi fac tema la matematică. Se face grafic de corespondență cine cu cine ar putea lucra împreună.

Și pe mine m-au băgat într-o grupă de trei persoane. Săptămâna trecută am verificat tema mea cu cineva de la New York. E interesant și că la matematică, de exemplu, te pun să-ți scrii numele tău, dar și numele celui cu care lucrat”, explică Ana.

 

Toate aceste reguli țin de un cod al onoarei impus de MIT, care te împiedică și să copiezi la examene, evident, în cazul în care ar fi ceva de copiat...

”La MIT există politica ”honour code” și eu cred că aproape toți studenții respectă asta. E diferit de un an normal fără pandemie, când stai într-o sală mare și sunt supraveghetorii care te văd. Pe când acasă, știți cum e. Ipotetic, se poate ca cineva să mai deschidă cartea. Diferența este că examenele sunt făcute în așa fel încât pur și simplu nu prea ai ce să copiezi.”

Un student la MIT trebuie să își aleagă maximum patru cursuri jumătate în primul an. Ana și-a luat matematică avansată, chimie organică avansată, biochimie și eseistică.

La finalul primului an de studiu, studenții își declară specializarea principală. Pentru a-și putea stabili specializarea principală mai devreme, Ana și-a echivalat unele cursuri și și-a luat unele avansate.

”La chimie organică mai suntem doar trei persoane de anul întâi și restul sunt de anul trei și patru. Eu sunt singura din România care a luat acest curs și mai am o colegă din Shanghai și un coleg din Thailanda, care a fost și el la internațională și a luat argint. Poate că ne știam de pe scenă, așa vag”, spune Ana. 

Ziua de studiu a Anei este una foarte concentrată. Cursurile încep la ora 4 după-amiaza și se încheie undeva la 11.30-12.00 noaptea. Multe dintre cursuri sunt înregistrate și încărcate pe platformă video a universității.

Apoi mai există sesiuni în care studenții se întâlnesc cu profesorul și acesta le răspunde la întrebări. Sunt așa numitele ”office hours”, în care dascălii stau la dispoziția elevilor. 
Și în afară de asta, mai au întâlniri cu doctoranzii care aprodundează modul de rezolvare a problemelor, ca într-un seminar.

Weekend-urile și le dedică studiului intens și temelor, astfel încât zilele din timpul săptămânii să fie mai puțin încărcate. Uneori simte că o dor ochii și îi lăcrimează, după atâtea ore la calculator, dar nu are altă variantă. ”Nu știu cum o să ajungă dioptriile după jumătate de an...”

Ana e obișnuită cu învățatul intensiv. Încearcă să își ofere timp și pentru ea. În fiecare zi, când e vreme bună, iese cu bicicletă jumătate de oră pe lângă câmpurile care dau României cunoscuții pepeni de Dăbuleni. 

Va veni și vremea când pașii o vor purta pe iarba tăiată milimetric din campusul de 67 de hectare de pe malul râului Charles, din Boston. Ana a ales să stea la bunici, în Dăbuleni, pentru că voia să nu-i distragă nimic atenția de la învățat. Și să fie și protejată de coronavirus.

”Dacă aș fi putut pleca în State, aș fi putut să mă bag în cercetare. Cercetare la MIT fac mulți dintre studenți. Este o facultate unde majoritatea sunt setați pe știință, dar sunt și din cei care fac și business, matematică, unde nu intri în laborator.

Cel mai interesant e că pentru cercetarea asta se dau și bani. Eu dacă aș intra în laborator la primăvară aș primi bani”, dezvăluie Ana, din planurile sale.


CLICK - Follow us on Google News