3dots.ro

Tudor Chirilă, plin de năbădăi din copilărie: ”Am luat bătaie multă. M-a salvat tata” – video

Tudor Chirilă, plin de năbădăi din copilărie: ”Am luat bătaie multă. M-a salvat tata” – video

Tudor Chirilă și fratele său Ionuț sunt despărțiți de 8 ani, cel din urmă fiind mai mare.

Invitat la podcastul ”Da, bravo!” realizat de Mihai Bobonete, Tudor Chirilă a vorbit despre relația tensionată pe care a avut-o în copilărie cu fratele său.

Ca în orice familie românească din acele vremuri, fiind mai mic, Tudor primea mai multă atenție din partea părinților, o situație care nu era deloc convenabilă lui Ionuț, detronat din această poziție privilegiată.

Tudor Chirilă a fost lovit în repetate rânduri de fratele său, asta până când el a decis să se răzbune ….

Actorul își amintește că  i-a aruncat toate bilețelele de dragoste pe care Ionuț le primise de la fata de care era îndrăgostit la vremea respectivă.

”În relația cu frate-miu, am aflat că cel mai important pentru un băiat, bărbat, e să știi s-o încasezi! Am luat bătaie multă. Eram și mai băgat în seamă de ai mei. Era diferență de 8 ani între noi, probabil, primeam mai multă atenție.

Frate-miu avea o iubire a vieții lui, așa cum se întâmplă între 16 și 20 de ani. Și avea o pungă plină cu bilețele de dragoste, la care eu nu aveam acces, nici nu mă interesa prea mult.

Bilețele primite de la iubita lui, puse frumos într-o pungă, legate cu elastic. Eu știam unde sunt. Am fost bătut din nu știu ce motiv, probabil, justificat din punctul de vedere al fratelui meu.

Am decis să mă răzbun. Am luat punga de bilețele și le-am aruncat pe geam! Mă duc la dulapul tatei, iau toți pantofii din casă și-i ascund acolo! Și pantofii lui frate-miu, și ai mamei, toți.

Am plecat pe la ora 02:00-03:00 după-amiază, m-am întors la ora 09:00 seara. Sun la ușă. Tata, un munte de om, iar frate-miu ca un câine în spatele meu: «Dă-te că-l omor, dă-te că-l omor!».

M-a salvat tata. A fost o victorie a mea. Trebuia să se ducă la întâlnire și n-a mai putut. S-a dus doar în picioarele goale până jos, să culeagă bilețele. Asta a fost răzbunarea mea”, a povestit Tudor Chirilă.

Ca mulți alții din generația sa, Chirilă crede că altele erau vremurile atunci, putea pleca de acasă fără griji, dar spune că acum nu ar mai putea să își lase copiii să plece nesupravegheați.

”Nu concepi acum ca un copil de 7-8 ani să se ducă neînsoțit cu alții de vârsta lui pe șantier să se joace acolo. Ai putea spune că a fost o copilărie periculoasă, dementă, e uimitor că am supraviețuit.

Te urcai la etajul 10 în clădiri, te uitai în jos, nu era niciun marcaj. Umpleam țevile cu carbit, bubuiau alea, puneam cartușe pe linia de tramvai”.

© 2024 - 3DOTS DIGITAL MEDIA BUREAU