Aurel Roman, un cetățean român în vârstă de 39 de ani care hălăduiește prin Anglia, a fost foarte ferm atunci când autoritățile l-au invitat  să-și mute cortul pe care l-a instalat în Park Lane, centrul luxosului cartier Mayfair din Londra.

”Asta este noua mea casă și nu trebuie să plătesc nimănui niciun ban pentru ea, Am venit în Marea Britanie în mod legal și, probabil, încălcăm legile cuiva, dar nu putem face nimic altceva pentru a supraviețui”, declară el cu fermitate jurnaliștilor de la Daily Mail.

Povestea lui Aurel Roman a început în urmă cu trei luni, când el și partenera sa, Larisa, și-au instalat tabăra pe marginea gazonului în centrul străzii cu două benzi din Mayfair.

Ignorând nenumărateșe dispoziții ale poliției de a pleca, Roman și-a apărat dreptul de sta fix acolo unde dorește suflețelul lui, invocând faptul că a intrat în mod legal în Regatul Unit.

Faptul că și-a ales loc de campare fix Park Lane ar putea fi interpretată ca o demonstrație împotriva opulenței afișate în zonă, unde prețul mediu al proprietăților ajunge la aproximativ 12 milioane de lire sterline.

Foarte tacticos, Roman explică avanjalele faptului că stă într-o zonă centrală, ce îi oferă acces facil la locuri precum Victoria Station și Oxford Street, unde el și Larisa cer sprijin financiar trecătorilor, adică să cerșesc.

Pentru că Larisa că nu cunoaște limba engleză, Aurel a făcut cunoscut și mesajul ei pentru britanici: ”Ea vrea să înțelegeți că suntem persoane decente. Viața este dificilă pentru noi și suntem nevoiți să cerem ajutor, dar nu facem rău nimănui”.

Roman spune că a fost însuflețit de dorința de a munci, dar a fost deturnat din bunele intenții după ce i-au fost furate actele, chiar din cortul lor, ceea ce l-a pus în imposibilitatea de a-și asigura un loc de muncă.

Roman spune că polițiștii îi vizitează cu regularitate. ”Ne îndeamnă să plecăm de aici și eu le răspund că n-o vom face, îmi spun să nu mă comport ca și cum aș fi regele Park-Lane-ului, dar eu le răspund că fix ăla sunt!”.

Mr Roman, 39, who arrived in the UK legally from Romania, said: ‘They come regularly to tell us we must leave and I say „No” and one of the officers said „You mustn’t act like you are the King of Park Lane” and I told him I am!

În ciuda modului în care își trăiesc zilele, Roman și Larisa se străduiesc să mențină o aparență de normalitate, plantând flori și hrănind porumbeii.

Situația lor a stârnit îngrijorări, având în vedere apropierea iernii. Întrucât cuplul se bazează pe toaletele cafenelelor locale și ale organizațiilor caritabile pentru persoanele fără adăpost, britanicii spun că întrebarea despre cum vor face față sezonului rece rămâne una încă fără răspuns. Cu toate acestea, ei rămân optimiști, navigând cu reziliență într-o viață care a luat o turnură neconvențională.

Consiliul orașului Westminster a reacționat la această situație, subliniind angajamentul lor de a aborda problema persoanelor fără adăpost și de a oferi sprijin persoanelor aflate pe străzi.

Autoritățile au evidențiat natura complexă a problemei, cu factori particulari în fiecare situație, care variază de la rupturi de relații până la dependență și traume. Purtătorul de cuvânt al consiliului a subliniat importanța eforturilor lor continue, colaborând cu organizații pentru a oferi locuințe sigure și asistență profesională.

Jurnaliștii britanici încheie epopeic povestea, cum numai ei pot, încă…

”Prezența în aceeași zonă a altor indivizi de același gen, precum Keef, un vagabond din Scoția, și George Roman, un român de 60 de ani care spune că se află în căutarea unei noi profesii, adaugă și mai multă complexitate poveștii.

În timp ce trecutul și circumstanțele care i-au adus în aceeași situație diferă, există un un fir comun – nevoia de a găsi un loc pe care să-l numească acasă și de a-și crea un sentiment de apartenență.

Alăturarea cortului în care locuiește Roman hotelurilor de cinci stele, al vehiculelor și magazinelor de lux din zonă, ne invită să reflectăm asupra diferitelor destine ale unor oameni care trăiesc într-un spațiu comun.

Londonezii ce trec pe lângă el sunt întâmpinați de o poveste neconvențională, una despre supraviețuire – una care ne îndeamnă să luăm în considerare complexitatea lipsei de adăpost, fragilitatea circumstanțelor și capacitatea nelimitată a sufletului uman de a rezista”.

Înduioșător! E clar, Aurel și piranda lui pot răsufla ușurați, la muncă n-or să-i pună!

______________

Urmăriți-ne și pe pagina de Facebook Jurnalul românilor din diaspora