Donald Triplett, prima persoană din lume diagnosticată cu autism, a încetat din viață la 89 de ani.

Donald Triplett a murit în locuința sa din Forest, un orășel din centrul statului Mississippi, la vârsta de 89 de ani, în urma unui cancer, scrie New York Times.

Dr. Leo Kanner a fost cel care a folosit pentru prima dată termenul de tulburare de spectru autist, în 1943, pentru a diagnostica o tulburare socială și emoțională.

Anericanul Donald Triplett  a fost primul pacient căruia i s-a stabilit acest diagnostic. Ca adult, a devenit un studiu de caz important privind modul în care persoanele cu autism își pot găsi împlini viața.

În ciuda previziunilor despre evoluția sa, făcute pe vremea în care era copil, Triplett a reușit să trăiască o viață fericită, atingând o independență remarcabilă.

În copilărie, Donald Triplett părea să trăiască într-o lume total separată de familia sa și de restul societății. Nu le răspundea celorlalți copii, nici măcar lui ”Moș Crăciun” sau zâmbetului mamei sale.

Folosea limbajul în moduri cu semnificație personală, atribuind numere  persoanelor pe care le întâlnea și repetând fraze fără sens precum „aș putea pune o virgulă mică sau punct și virgulă” și „prin norul întunecat și strălucitor”.

Donald avea o manie pentru alte comportamente repetitive, inclusiv pentru a învârti obiecte rotunde precum oale și tigăi. Dacă vreunul dintre diferitele sale ritualuri era întrerupt, făcea crize de furie puternice.

Putea răspunde fără ezitare la rezultatul înmulțirii a 87 cu 23, putea cânta cântece, urmând perfect linia melodică, după ce le auzise o singură dată. Se spunea că ar fi calculat numărul de cărămizi folosite la fațada liceului în care învăța dintr-o singură privire.

În august 1937, părinții săi l-au internat pe Donald la un centru pentru copii într-un oraș din Mississippi. Îl vizitau doar de două ori pe lună, iar copilul își petrecea zilele apatic, uneori chiar imobilizat.

La vrenea respectivă, era ceva obișnuit pentru copiii cu probleme psihologice grave să fie instituționalizați permanent. Dar, după aproximativ un an, părinții lui Donald au insistat ca acesta să se întoarcă acasă.

L-au programat la un consult de specialitate, la clinica doctorului Leo Kanner, prima care trata psihiatria pediatrică în Statele Unite, la Johns Hopkins University.

Donald Triplett a fost „pacientul zero” pe baza căruia Dr. Kanner a descris o tulburare care includea obiceiuri repetitive obsesive, „o memorie memorabilă excelentă” și o incapacitate de a relaționa „într-un mod obișnuit” cu alte persoane.

El a calificat această formă de autism drept „rară”, dar a adăugat că era „probabil mai frecventă decât indică numărul mic de cazuri observate”.

Pe măsură ce Donald Triplett a crescut, nu a încetat să aibă obsesii, să vorbească mecanic și să se chinuie să poarte o conversație.

Viața sa s-a încris pe o traiectorie care ar fi părut de neimaginat când era un copil. A absolvit nu numai liceul, ci și, în 1958, Colegiul Millsaps din Jackson, Missouri, unde a studiat franceză și matematică.

Abilitățile care îi lipseau în adolescență le-a dobândit la 20 și 30 de ani. A învățat să conducă o mașină, și-a găsit de lucru ca și contabil la banca locală Bank of Forest, iar cu ajutorul unui agent de turism din Jackson a reușit să plece singur în vacanță în țări din întreaga lume.

Independența sa remarcabilă a devenit poveste națională în Statele Unite datorită jurnaliștilor John Donvan și Caren Zucker, care au scris un articol despre viața lui Triplett pentru „The Atlantic” în 2010, ulterior, a fost subiectul unei cărți – ‘In a Different Key: The Story of Autism’, finalistă a Premiului Pulitzer în 2017 pentru non-ficțiune, și la un documentar cu același titlu difuzat de Pbs anul trecut.

Donvan și Zucker au tras mai multe concluzii din povestea lui Triplett, printre care și aceea că averea și statutul social al familiei sale au fost esențiale pentru a-l ajuta să-și asigure o viață demnă.

Cei doi au subliniat  importanța comunității locale în care s-a născut și trăit Donald Triplett. Comunitatea din Forest, au susținut ei, „a luat o decizie probabil inconștientă, dar clară, cu privire la modul în care îl vor trata pe acest băiat ciudat, apoi bărbat, care a trăit printre ei. Au decis, pe scurt, să îl accepte”.

El avea mulți prieteni. Unii dintre ei, un grup de bărbați, obișnuiau să i se alăture lui Triplett în fața primăriei din Forest pentru o cafea în fiecare dimineață.

Vecinii l-au primit în echipa lor pentru turneul de golf de la Forest Country Club, iar el a jucat respectabil. Concetățenii săi vorbeau cu admirație despre abilitățile sale în muzică și matematică, mergând până la a-l caracteriza drept un geniu.