„Mă simt datoare să fac asta pentru a ajuta”, îşi începe povestea o mamă al cărei fiu a fost diagnosticat greșit lansează un apel adresat medicilor de a nu mai trata copiii pe bandă rulantă, în grabă, pentru că neatenția lor poate schimba cursul normal al unei vieți…

„Am ales să povestesc perioada prin care am trecut pentru că simt că e nevoie să fac asta pentru a ajuta și pentru ca nimeni să nu mai treacă printr-o așa experiență.

La începutul verii, în iunie 2023, fiul meu a experimentat un joc periculos imaginându-și că se joacă „de-a ninja”. Joacă în urma căreia a ajuns la Spitalul Municipal Codlea cu părinții mei (eu fiind la muncă), însă acolo, personalul spitalului i-a îndrumat de urgență către Spitalul Clinic De Urgență Pentru Copii Brașov. Le mulțumesc celor de la Spitalul Municipal Codlea pentru că e evident că au văzut ceva mai mult.

Către Brașov am plecat și eu cu ei, ajunși acolo, am povestit ce s-a întâmplat și am așteptat să fim preluați. Când ne-a venit rândul, copilul a fost urcat pe masă și cusută rana. Am mulțumit și am plecat acasă cu recomandarea de repaos pentru două săptămâni.

Din seara acestei zile încep regretele mele și sfaturile către toți părinții. Pentru că-mi cunosc copilul, am simțit că ceva nu e în regulă, am tot analizat piciorul și l-am tot întrebat lucruri iar concluzia mea a fost că îmi doresc să fie văzut din nou.

M-am întors a doua zi la Spitalul Clinic de Urgență Pentru Copii Brașov și am zis că eu bănuiesc că și-a atins un nerv, am fost liniștită de personalul spitalului spunându-mi că e normal să nu poată merge ca înainte și că totuși, pentru liniștea mea vor face o radiografie.

Copilul repeta continuu că el mișcă piciorul (vorbim despre laba piciorului) dar „piciorul nu se mișcă, mami!”, zicea asta într-una „mami, eu știu că-l mișc dar dacă mă uit la el, nu se mișcă”.

În urma radiografiei nu a reieșit nicio problemă iar eu repetam despre nervi, răspunsurile sunau cam așa „nu sunt nervi în zona aia”. Am plecat acasă și timp de două săptămâni, până la scoaterea ațelor, l-am analizat non-stop, am dat telefoane, am întrebat în jurul meu dar nimeni, nimic.

În ziua în care au fost scoase ațele, am întrebat din nou, aceleași răspunsuri: este normal! Mai e până se vindecă mușchiul! Va mai dura”, a povestit mama pe grupul de Facebook ”Educaţie cu Blândețe”.

În continuare, mama recomandă părinților să-şi asculte mereu intuiția şi mai ales copii, care deşi sunt mici sunt extrem de conștienți de ce simt şi de nevoile lor. Din acest motiv, mama se acuză că nu a dat atenţie acestor informații şi nu a luptat mai mult ca fiul ei să fie diagnosticat în mod coret în intervalul de timp în care se mai putea interveni.

”Treceau zilele iar eu nu vedeam niciun progres ci doar agravări, nu m-am oprit din căutări și am avut noroc să îmi fie scos în cale un om care să mă asculte cap-coadă, acest om, îmi este coleg de muncă și kinetoterapeut, când am terminat de vorbit mi-a răspuns cu: Ioana, copilul tău și-a atins un nerv! E obligatoriu să faceți o electromiografie!

Am avut cel mai groaznic atac de panică, nu știu de ce, pentru că mi se confirma ce credeam, pentru că nu înțelegeam ce va urma, nu am idee. Am trăiat un șoc și m-am învinovățit pentru că nu am crezut în mine! Așadar vă rog pe toți cei care sunteți părinți:

1. Aveți încredere în voi și în copiii voștri!

2. Țineți cu dinții de ideea voastră și nu vă lăsați până nu sunteți ascultați!

3. Iar cel mai important lucru este: atunci când mama simte că copilul ei are ceva, cu siguranță, copilul are ceva”, a mai povestit femeie.

În acest context, mama face apel şi la medici să acorde mai multă atenţie fiecărui caz, pentru că se poate ajunge la situaţii mult mai grave. Aşa a fost şi cazul ei, iar soluția salvatoare a venit doar pentru că nu a renunţat să facă şi alte investigații suplimentare.

„Iar rugămintea mea pentru toți angajații Spitalelor (toate spitale), pentru toți medicii din lumea asta: Știu că duceți multe pe umerii voștri, știu că vă datorăm viața de multe ori, știu că nu a fost cu intenție această eroare și mai știu și că sunteți încărcați și cu puțin timp dar totuși, vă rog și v-aș ruga în genunchi: nu tratați pe bandă rulantă!

Ascultați-ne! Nu ajungem la voi ca să vă risipim timpul și nu ne bâlbâim și tremurăm în fața voastră pentru a vă face să vă emoționați! Venim la voi cu lacrimi și urlete ca să ne ascultați până la capăt și să ne ajutați! Nu ne mai tratați copiii în grabă!

Fiul meu nu va mai fi niciodată la fel deși s-ar fi putut. Deși sunt angajată din momentul în care am terminat facultatea, fiul meu nu a mai beneficiat de niciun ajutor, am făcut tot ce a fost necesar pentru a recupera cât mai mult posibil la Spitalul Sf. Constantin, la RMN Diagnostica Brașov și totul facem în sistemul medical privat (aș enumera toți oamenii pe care i-am cunoscut aici și cărora le rămân profund recunoscătoare pentru că m-au ascultat cu adevărat și ne-au ajutat să facem operația care era necesară din prima clipă).

Nu sunt revoltată pe nimeni în afară de mine pentru că nu m-am luptat mai tare când eu am știut imediat ce are. Da, nu am știut ce nerv, nu am știut ce pași urmează, nu am știut altceva decât că fiul meu nu „se preface”, nu „se prostește” ci fiul meu a pățit ceva mai mult decât o simplă leziune externă.

Mulțumesc tuturor celor care ne-au fost alături! Continuare poveștii are în ea doar oameni îngeri! Oameni care ne-au îndrumat și susținut! Mai avem mult de muncă dar nu vom renunța!

În tot acest timp încerc să-i fiu alături cât pot de mult și să îi arăt câte lucruri frumoase poate oferi viața! Deși e un copil, a tratat situația cu o maturitate de care nu credeam vreodată că este capabil la vârsta lui.

Dumnezeu ne-a dat o lecție și tot El ne-a îndrumat să găsim calea corectă! Îmbrățișări calde tuturor”, a conchis femeia, în finalul postării sale pe Facebook.