Prestigioasa publicatie The Economist a publicat în paginile sale un amplu articol despre modul în care mâncarea și suplimentele alimentare au un impact puternic asupra creierului și, în general, al stării de sănătate a organismului.
“Curcan bine rumenit. Rondele de cartofi și păstârnac aurii. Carne de porc grasă și cârnați. Varză de Bruxelles. Sosuri. Și, pentru a termina, budincă îmbibată cu alcool și acoperită cu unt.
Tradițiile privind masa de Crăciun variază de la o țară la alta. Polonezii preferă peștele, adesea crapul. Suedezii adoră heringul. Iar britanicii mănâncă, de Crăciun, invabirabil curcan sau gâscă umplută.
O masă bună are un impact pozitiv asupra stării de spirit a cuiva. O parte din această plăcere este imediată și aduce o creștere a glicemiei.
Mâncarea care ne place stă la baza creării unei avalanșă de endorfine – substanțe chimice care acționează ca hormoni ai fericirii.
Dar plăcerea merge mai departe. Proteinele de origine animală, cum ar fi friptura de pasăre, șunca sau peștele, conțin toți aminoacizii de care organismul are nevoie, inclusiv mulți pe care nu și-i poate produce singur.
Tirozina și triptofanul sunt necesari pentru producerea dopaminei, un neurotransmițător care controlează sentimentele de plăcere și recompensă, și al serotoninei, un alt astfel de neurotransmițător, care ajută la reglarea stării de spirit.
Varza de Bruxelles conține folat, o vitamină fără de care creierul nu poate funcționa corect. Iar afinele sunt bogate în vitamina C, care este implicată, printre altele, în transformarea dopaminei în noradrenalină, un alt neurotransmițător fără de care oamenii se confruntă cu depresia”, scrie The Economist.
Creierul are nevoi nutriționale specializate, diferite de cele ale corpului
“Având în vedere că tulburările de sănătate mintală sunt în creștere, un număr tot mai mare de oameni de știință investighează modul în care alimentele sau suplimentele nutritive afectează mintea.
Creierul, fiind cel mai complex și mai solicitant de energie dintre toate organele corpului, are aproape sigur propriile nevoi nutriționale specializate. Bine ați venit, așadar, în domeniul emergent al psihiatriei nutriționale.
Un creier uman adult, care reprezintă aproximativ 2% din masa corpului, utilizează 20% din energia metabolică a acestuia. O serie de vitamine și minerale sunt necesare pentru a-l menține în funcțiune. Chiar și într-o mică secțiune a căilor metabolice ale creierului, sunt necesari mulți nutrienți esențiali.
Conversia triptofanului în serotonină necesită vitamina B6, fier, fosfor și calciu. Este complicat să deslușești nevoile nutriționale ale creierului de cele ale restului corpului.
Dozele zilnice recomandate (DZR) nu sunt de mare ajutor. Acestea au fost formulate în timpul celui de-al doilea război mondial pe baza nutrienților necesari pentru sănătatea fizică a trupelor. Nu există astfel de rețete dovedite a fi benefice pentru creier. Cel puțin, nu încă.
În comparație cu alte domenii, știința nutriției este puțin studiată. Acest lucru se datorează în parte faptului că este greu de determinat. Studiile controlate randomizate (rcts), folosite pentru a testa medicamente, sunt dificile. Puțini sunt cei care doresc să urmeze o dietă experimentală timp de ani de zile.
În schimb, cea mai mare parte a științei nutriționale se bazează pe studii observaționale care încearcă să stabilească asocieri între anumite alimente sau nutrienți și boli.
Ele nu pot fi folosite pentru a dovedi definitiv o legătură cauzală între o boală și un anumit factor care contribuie la o dietă. Dar, la fel ca în cazul fumatului și al cancerului pulmonar, dacă punem laolaltă suficient de multe astfel de studii, încep să apară relatări cauzale”, se relatează în The Economist.
Alimentele ultraprocesate, prăjite și zaharoase, cresc inflamația în creier
“Putem spune fără teama de a greși că unele diete sunt deosebit de bune pentru creier.
Un studiu recent a concluzionat că respectarea „dietei mediteraneene”, bogată în legume, fructe, leguminoase și cereale integrale și săracă în carne roșie și procesată și grăsimi saturate, reduce șansele de a suferi accidente vasculare cerebrale, tulburări cognitive și depresie.
O altă lucrare recentă, care a analizat o dietă mediteraneană „verde”, bogată în polifenoli (antioxidanții care se găsesc în produse precum ceaiul verde), a constatat că aceasta reduce atrofia cerebrală legată de vârstă.
O altă versiune, dieta minții, pune accentul, printre altele, pe consumul de fructe de pădure în detrimentul altor tipuri de fructe, care par să diminueze riscul de demență”, se susține în The Economist.
Astfel, oamenii de știință cred că astfel de diete pot reduce procesele prin care inflamația afectează creierul. Acest lucru, la rândul său, poate afecta zone precum hipocampul, care este asociat cu învățarea, memoria și reglarea dispoziției – și unde se dezvoltă noi neuroni la adulți.
Studiile efectuate pe animale arată că, atunci când acestea sunt hrănite cu o dietă bogată în acizi grași omega-3 (din nuci, de exemplu), flavonoide (consumate în principal prin intermediul ceaiului și al vinului), antioxidanți (care se găsesc în fructele de pădure) și resveratrol (care se găsește în strugurii roșii), este stimulată creșterea neuronilor și sunt reduse procesele inflamatorii.
Acest lucru se potrivește cu cercetările care sugerează că persoanele care consumă în mod regulat alimente ultraprocesate, prăjite și zaharoase, care cresc inflamația în creier, sporesc riscul de a dezvolta depresie.
Jocurile foamei
În 2018, 54% dintre nord-americani și 43% dintre asiatici luau cel puțin un supliment nutritiv. Cele mai frecvente tipuri sunt multivitaminele, vitamina D și acizii grași omega-3. America cheltuiește cel mai mult pe suplimente alimentare, urmată de Europa de Vest și Japonia.
O estimare a plasat piața globală la 152 de miliarde de dolari în 2021, cu o creștere anuală de 9% așteptată până în 2030. Dar în multe locuri, reglementarea industriei suplimentelor este fie slabă, fie inexistentă, iar cercetările riguroase privind beneficiile sau riscurile acestora sunt puține.
Povestea suplimentelor nutritive începe în 1912, când Casimir Funk, un biochimist american de origine poloneză, a propus că substanțele organice neidentificate erau necesare în cantități infime pentru a menține sănătatea umană.
A fost o idee revoluționară. Și avea dreptate. Alături de macronutrienți, cum ar fi proteinele și carbohidrații, existau componente nedescoperite ale alimentelor – micronutrienți.
Prima vitamină care a fost izolată și apoi sintetizată în 1936 a fost tiamina sau B1. Deficitul provoacă beriberi, o boală care poate afecta atât sistemul cardiovascular, cât și sistemul nervos central.
Această descoperire a declanșat o cursă pentru izolarea, caracterizarea și fabricarea vitaminelor și a lansat în cele din urmă industria suplimentelor.
La o jumătate de secol după descoperirea lui Funk, s-a impus ideea că substanțele nutritive ar putea fi capabile să trateze bolile mintale. Abram Hoffer, un psihiatru canadian, a încercat să trateze schizofrenicii cu doze mari de vitamine B3.
Apoi, în 1968, Linus Pauling, un chimist laureat al premiului Nobel, a inventat termenul „psihiatrie ortomoleculară” pentru a descrie teoria conform căreia variația concentrației substanțelor prezente în mod normal în organism ar putea trata bolile mintale.
Dar existau puține dovezi care să susțină aceste afirmații, iar în 1973 Asociația Americană de Psihiatrie a publicat un raport care respingea psihiatria ortomoleculară, subliniind lipsa experimentelor controlate și concluzionând că dozele mari de B3 erau „inutile și nu lipsite de riscuri”.
Absența unor studii serioase, la scară largă, în domeniul psihiatriei nutriționale, a lăsat o portiță pentru cei dornici să promoveze potențialul suplimentelor cu mult peste orice știință existentă.
Autumn Stringam este un astfel de caz. După nașterea primului ei copil, în 1992, doamna Stringam, o canadiancă, a fost internată într-o secție de psihiatrie cu o psihoză post-partum severă.
Familia ei avea un istoric de boli mintale, inclusiv tulburare bipolară, psihoză, depresie și sinucidere. Prognosticul ei era sumbru. Dar apoi tatăl ei, împreună cu un prieten care lucra în domeniul hranei pentru animale, au dezvoltat un supliment care conținea o serie de vitamine și minerale despre care a susținut că reduce anxietatea și stresul la porci.
Doamna Stringam a dat credit suplimentelor pentru recuperarea sa. Povestea ei s-a răspândit, iar familia a început să vândă pastilele pe scară largă. Cu toate acestea, nu existau studii care să dovedească eficacitatea sau siguranța.
Sugestia că suplimentele ar fi fost un leac atotcuprinzător l-a determinat pe un schizofrenic să renunțe la medicamentele care îi fuseseră prescrise. Ulterior, acesta și-a ucis tatăl și și-a rănit grav mama.
În 2003, autoritatea canadiană de reglementare în domeniul medicamentelor, îngrijorată de utilizarea suplimentelor netestate în cazul tulburărilor grave de sănătate mintală, a interzis pastilele.
Episodul a consolidat în multe minți ideea că utilizarea micronutrienților pentru tratarea afecțiunilor de sănătate mintală este pur șarlatanism. Și totuși, în prezent, o mare parte din știință susține ideea că există o legătură puternică între ceea ce mănâncă oamenii și sănătatea lor mintală.
Studiile au arătat că deficitul de B12 provoacă depresie și memorie slabă și este asociat cu mania și psihoza. Nivelurile scăzute de vitamina D sunt asociate cu riscuri crescute de demență și accident vascular cerebral și sunt implicate în tulburările de neurodezvoltare.
Un studiu recent a relevat că dozele mari de B6-100 mg pe zi reduc anxietatea. Într-un studiu realizat de Robert Przybelski de la Universitatea din Wisconsin pe pacienți geriatrici care frecventau o clinică de memorie, 40% dintre aceștia prezentau carențe la o vitamină (din cele cinci care au fost căutate), iar 20% la două.
De ce nu luăm vitamine cu toptanul? Deci, de ce să nu iei pur și simplu un pumn de vitamine, în loc să te chinui cu o dietă complexă și, poate, costisitoare? În parte pentru că rareori știi exact ce primești.
Ted Dinan, profesor de psihiatrie la University College, Cork, descrie industria suplimentelor ca fiind „Vestul Sălbatic”. Spre deosebire de medicamentele strict reglementate, suplimentele pot conține mai mult, sau mai puțin, din ceea ce pretind. Prea multă vitamina A poate fi dăunătoare în timpul sarcinii.
Există o varietate de riscuri pentru sănătate în cazul administrării de betacaroten și vitamina E.
Dozele mari de un nutrient pot interfera cu absorbția altora. Orice testare a utilizării micronutrienților în afecțiunile de sănătate mintală în Canada s-a blocat după episodul cu doamna Stringam.
Și totuși, unii au rămas intrigați. Julia Rucklidge, psiholog clinician la Universitatea Canterbury din Noua Zeelandă, a fost abordată în 2003 de un coleg canadian pentru a vedea dacă ar putea fi interesată să efectueze astfel de teste.
Ea era sceptică: „Fusesem învățată că nutriția este complet irelevantă pentru sănătatea creierului”. La acea vreme, își amintește ea, era cufundată în date pozitive care arătau eficacitatea Prozac-ului, un antidepresiv, și a stimulanților precum metilfenidatul pentru tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD).
Ea a fost încântată, explică ea, să aibă aceste noi medicamente ca instrumente pentru tratarea problemelor de sănătate mintală. Apoi a fost nevoită să pună la îndoială aceste opinii.
Tratase un copil cu tulburare obsesiv-compulsivă timp de un an, fără succes. Familia nu dorea medicamente. Într-o zi, când aceștia plecau, ea și-a amintit că avea sub birou o cutie de suplimente pentru un studiu pe care îl plănuia. Le-a oferit părinților, cu mențiunea că nu știa dacă vor funcționa sau nu. Două săptămâni mai târziu au revenit, spunând că obsesiile copilului dispăruseră.
Dr. Rucklidge nu a fost convinsă că vindecarea copilului se datorează suplimentelor, iar acest lucru a determinat-o să efectueze mai multe teste. Câteva decenii mai târziu, ea a demonstrat că suplimentele sunt utile la copiii cu ADHD – în special la cei care se luptă să-și regleze emoțiile.
Studiul a fost reprodus recent în America. Apar și alte dovezi ale eficacității suplimentelor. Rezultatele unui studiu de mare amploare publicat în septembrie au arătat că administrarea zilnică de multivitamine poate îmbunătăți cogniția la persoanele de peste 65 de ani.
Cercetătorii au urmărit mai mult de 2.000 de persoane și au estimat că trei ani de administrare de suplimente au dus la o încetinire cu 60% a declinului cognitiv. Psihiatria nutrițională se află încă la început.
Pe măsură ce devine mai clar care sunt micronutrienții care afectează creierul, următoarea etapă este de a determina modul în care aceștia fac acest lucru.
Un alt nou domeniu de cercetare ar putea ajuta în acest sens. Una dintre cele mai interesante evoluții științifice din ultimii ani este descoperirea importanței microorganismelor din intestin ca intermediari între ceea ce intră în gură și ceea ce se întâmplă în creier.
Cercetătorii știu acum că microbii formează un ecosistem complex în intestin – cunoscut sub numele de microbiom. Acești microbi au nevoie de micronutrienți. O dietă lipsită de aceștia, cum este cea consumată de multe persoane din Occident, poate duce la un dezechilibru în microbiomul intestinal.
Capacitatea unei persoane de a face față stresului poate fi alterată de o singură tulpină de bacterie
Există din ce în ce mai multe dovezi privind existența unei legături între intestin și creier în ceea ce se numește psihobiom – o parte a microbiomului – care face exact acest lucru.
Substanțele pe care le produc diversele bacterii, viruși și ciuperci pot ajunge direct în fluxul sanguin și se pot infiltra în vasele de sânge sau pot stimula nervul vag care face legătura între intestin și creier.
Bacteriile din intestin produc, printre altele, triptofan, aminoacid despre care se crede că provine în întregime din alimentație.
Tipurile de microorganisme care se găsesc în iaurt, în mod specific, și în alimentele fermentate, în general, s-au dovedit, de asemenea, prin studii, că reduc anxietatea.
Uimitoare pentru Dr. Dinan este constatarea că capacitatea unei persoane de a face față stresului poate fi modificată de o singură tulpină de bacterie. Studiile arată că două specii de Bifidobacterium și una de Lactobacillus reduc fiecare stresul.
În cadrul unui studiu efectuat pe șoareci, un răspuns anormal la stres a fost inversat atunci când aceștia au primit doze orale de Bifidobacterium infantis.
Aceste descoperiri au dat naștere noțiunii de „psihobiotice” – bacterii care, atunci când sunt ingerate, pot avea efecte similare cu cele ale antidepresivelor sau ale medicamentelor împotriva anxietății.
Dificultatea dezvoltării acestui nou domeniu de cercetare constă în aspectele economice. Spre deosebire de medicamente, vitaminele, mineralele și microbii nu sunt brevetabile.
Firmele farmaceutice nu au nimic de câștigat din punct de vedere comercial dacă fac teste pe pastile pe care oricine le poate vinde. Este dificil să ai încredere în cercetările sponsorizate de industrie, deoarece acestea au o tendință de favorizare a rezultatelor.
Guvernele, universitățile și sistemele de sănătate sunt mai bine plasate pentru a efectua astfel de teste. Nimic din toate acestea nu va înlocui nevoia unei diete bune. Dar ar oferi hrană pentru reflecție”, conchide The Economist.
