O familie de români recent stabilită în Franța relatează, într-o postare pe Facebook, experiența prin care a trecut atunci când fetița lor s-a îmbolnăvit și a avut nevoie de îngrijiri medicale.

Această întâmplare atrage atenția asupra faptului că deși nu e cazul să comparăm dotările din sistemul medical francez și cel român, factorul uman are un rol la fel de important și că, din păcate, suntem deficitari și la acest capitol.

Nu e nevoie de mari investiții pentru ca în toate spitalele din România personalul medical să ofere aceeași stare de bine, de siguranță, de care vorbește familia de românid din Franța, ci doar de oamenii potriviți la locul potrivit, dar și asta e al naibii de greu!

„Abia ajunsi in Franta pe 18 noiembrie anul trecut impreuna cu fetita noastra de 8 luni , dupa 2 zile ceva nu era bine , era bolnavioara. Am fost la medic si ne-a spus ca s-ar putea sa aiba infectie urinara si sa mergem sa facem o analiza la urina. Dar nu se putea decat a doua zi pentru ca probele se recoltau pana la ora 13:00.

Doar ca noaptea a facut febra mare , frisoane , avea o fațucă de ti se rupea sufletul. Nu am mai fost sa facem analize ci am plecat direct la urgente la un spital Franco-Spaniol , pentru ca acest spital se afla chiar la granita dintre cele doua tari.

Am ajuns la spital , le-am explicat ce si cum pentru ca vorbesc fluent franceza , ne-au intrebat daca avem card de sanatate , le-am spus ca abia am ajuns in Franta , ca o sa muncesc in cutare loc si ca contractul meu va incepe de la 1 decembrie.

Nu a fost absolut nici o problema desi este un spital cu pretentii si foarte scump. Nu au facut absolut nici o verificare sa afle daca spusele mele sunt adevarate. Cred ca nici nu s-au gandit prea mult la asta pentru ca ei erau grabiti sa mergem cu fetita sa ii faca analize.

S-au chinuit 1 ora sa preleveze urina cu acei saculeti si intr-un final am reusit. I-au luat si sange. Dupa nici 30 de min au venit analizele si s-a adeverit spusele medicului la care fusesem cu o zi in urma. Infectia era destul de puternica asa ca a internat-o .

Eram putin dezamagit stiind ca nu o sa pot sta cu fetele mele. Am urcat toti la al 2-lea etaj , am intrat intr-o camera mare( aproximativ 25 mp) in care se afla un pat de spital OZN , un fotoliu si o canapea, plus o baie dotata.

M-a intrebat daca am cu ce sa ma duc sa aduc fetelor schimburi pentru ca o sa stea internata cel putin 3 zile. Am ramas uimit cand mi-au spus ca daca vreau pot sa stau cu ele cat timp doresc. Zi si noapte. Mai ca imi dadeau lacrimile de bucurie.

Un comportament impecabil al cadrelor medicale . Din 2 in 2 ore veneau sa vada cum se simte fata. A avut branula mititica. Prima si a doua zi cam pana la pranz cand vedea ca vine cineva in camera incepea sa planga dar doctoritele sau asistentele nu veneau niciodata cu mana goala. Mereu aveau o jucarie.

Pe seara deja erau prietene , le lua in brate se jucau impreuna. Mic dejun , dejun si cina pentru toti trei. In a 3 a zi deja printesa era mult mai bine , dar au spus totusi sa mai stam inca o zi ca sa fie siguri ca totul o sa fie bine pentru ca desi sunt rare cazurile, infectia poate sa recidiveze.

Ni s-a spus sa trecem pe la receptie la plecare , le-am multumit echipei cu lacrimi in ochii pentru toata atentia acordata.

Venind dintr-o tara in care trebuie sa bagi mana in buzunar sa ti se acorde atentie in spitale e normal sa ramai uimit la asemenea comportament tinand cont ca nu aveam Carte Vitale (Cardul de sanatate) , suntem romani , nu stiau daca spun sau nu adevarul cu locul de munca.

Mi-au spus doar ca atunci cand o sa am cardul de sanatate si numarul de securitate sa trec pe la ei.Mi s-a spus si costul aproximativ , 2000 de euro dar pentru noi a fost 0,0000 🙂

Pe fisa de externare apareau si toate cadrele medicale care au avut grija de Daria pe parcursul celor 4 zile. 14 la numar. Va dati seama? In 4 zile printesa mea a avut atentia a 14 persoane si toate erau cu zambetul pe buze.

In luna martie am primit cardul de sanatate si am trecut pe la ei. Nu am putut sa ma duc cu mana goala ca na , totusi sunt roman si am luat un ficus mare si l-am daruit echipei. Ne-au multumit de n ori , ne-au pupat mai ca imi venea sa dau la medicina 🙂 .

Acum o saptamana din nefericire am trecut din nou pe la spital , de data asta otita medie(nimic grav) si am spus sa trecem pe la etajul 2 sa le spunem Bonjour doamnelor. Ficusul era deja mult mai mare , era pus la loc de cinste , foarte bine ingrijit iar pe una din frunze statea agatata o veverita pe care scria Daria. Wow , wow , wow.

Oare exista asa ceva in Romania?

Merita Distribuita aceasta povestioara 100% reala , poate ajung si cadrele medicale de prin Romania sa arunce un ochi si sa ia exemplu! 😉

Poate nu avem noi spitale super dotate cum au cei din occident dar macar personalul sa fie cum trebuie , sa te simti in siguranta , sa stii ca esti pe maini bune , nu sa iti fie frica ca nu ai ce sa le bagi in buzunar si ca o sa te trateze cu indiferenta , sa ti se vorbeasca frumos , sa nu se faca nici o diferenta intre x si y. Conteaza! Si conteaza enorm. Pacat , mare pacat.

Respect maxim cadrelor medicale din Romania care isi respecta juramantul depus si se regasesc in aceasta povestire!

Accentul din aceasta intamplare este pus pe comportamentul personalului! Aici e marea problema in Romania!”, a scris pe Facebook tatăl micuței ce a avut nevoie de îngrijiri medicale în Franța.