Cercetătorii belgieni de la Universitatea Gent au descoperit unul dintre motivele pentru care în unele țări rata incidenței cazurilor severe de Covid-19, respectiv a celor soldate cu decese, este mai mic, informează Le Soir.

Explicaţia acestui fapt ţine de configuraţia diferită a celulelor din căile aeriene determinată de anumite caracteristici genetice, cercetătorii de la Universitatea Gent descoperind o legătură evidentă între gena ACE1 şi dezvoltarea Covid-19.

Cercetătorii de la Universitatea din Gent (UGent) consideră că diferenţele genetice între rezidenţi explică de ce noul coronavirus face mai multe victime în unele ţări. Acest lucru ar explica, potrivit acestora, de ce ţările scandinave sau cele din Europa de Est par mai puţin afectate decât alte regiuni ale lumii.

”Cercetătorii se concentrează prea mult asupra virusului pentru a explica diferenţele dintre ţări. Acesta ar fi putut suferi mutaţii sau ar putea fi mai grav sau mai puţin grav în funcţie de condiţiile dintr-o anumită ţări. Pentru a combate virusul mai eficient, ar trebui să acordăm mult mai multă atenţie persoanelor care locuiesc în aceste ţări şi modul în care aceste populaţii sunt diferite din punct de vedere genetic“, susține conducătorul studiului, prof. dr. Joris Delanghe

Potrivit cercetătorilor belgieni, cu cât mai mulți indivizi dintr-o populație prezintă polimorfismul D al genei ACE1, cu atât mai puţine decese au fost înregistrate în rândul acesteia. 

Polimorfismul genetic reprezintă apariția a două sau mai multe forme ale unei gene poziționate în același loc pe cromozom cu o frecvență mai mare decat cea pe care o poate menține mutația, în cadrul unei populații.

”În general, cu cât vă aflaţi mai în estul Europei, cu atât este mai comun polimorfismul D al genei ACE1. În acelaşi timp, puteţi vedea că severitatea epidemiei Covid-19 scade pe măsură ce vă deplasaţi din Europa de Vest în Europa Centrală şi de Est”, spune profesorul Joris Delanghe.

Până la 41% din diferenţele de contaminare între ţări pot fi explicate prin frecvenţa acestui polimorfism particular. Oamenii de ştiinţă au găsit informaţii în bazele de date ştiinţifice despre frecvenţa fiecăruia dintre aceste polimorfisme în rândul populaţiilor din 25 de ţări din Europa, Orientul Mijlociu şi Africa de Nord.

Comparând aceste date cu cele de la Universitatea Johns Hopkins cu privire la numărul de infecţii şi decese în aceste ţări, s-a găsit o asociere evidentă pentru una dintre aceste gene, gena ACE1.

Topul morţilor la mia de persoane infectate ne arată că ţările din Vestul Europei sunt în top. Cercetătorii belgieni susţin că o mare parte a explicaţiei ţine de genetică: est-europenii au o producţie scăzută a unei proteine din celulele căilor respiratorii folosită de virus să atace celula.

Relaţia găsită între apariţia acestui polimorfism şi Covid-19 nu este în totalitate neaşteptată. Cercetările anterioare au arătat că polimorfismul D al genei ACE1 este asociat cu scăderea producţiei de ACE2 (enzimă care prelucrează angiotensina).

Aceasta este o proteină care se află în membrana celulară a celulelor din căile noastre aeriene, despre care ştim că este folosită de coronavirus pentru a ataca celula.

Studiile indică faptul că rolul genei ACE în această boală infecţioasă este (chiar) mai important decât se credea anterior. Prin urmare, cercetătorii depun o propunere de cercetare în această săptămână pentru a investiga apariţia polimorfismului D al genei ACE1, de asemenea, la populaţia de pacienţi cu Covid-19 din Gent.

Descoperirea cercetătorilor belgieni ar trebui să facă posibilă predicţia mai precisă a evoluţiei unei epidemii de Covid-19 într-o anumită regiune sau ţară.
 
În plus, oamenii de ştiinţă susţin, de asemenea, că e nevoie de mai multe studii cu privire la rolul ACE în procesul bolii. ACE este deja relativ cunoscut în lumea ştiinţifică: a fost studiat amănunţit în anii 90 din cauza rolului pe care îl joacă în hipertensiunea arterială. Mai multe cunoştinţe despre rolul ACE în Covid-19 pot oferi indicii pentru dezvoltarea de noi tratamente.