National Geografic. Simptomul Covid-19 sesizabil chiar și în cazurile în care pacienţii se simt bine, deşi starea lor este gravă 

11 Mai 2020 | scris de Anita Raicu

Un simptom al infecției produse de virusului SARS Cov-2, care precede dificultățile de respirație ale bolnavilor, ar putea fi semnalul care să determine o intervenție mai timpurie, ce se poate dovedi crucială în multe din cazuri.

National Geografic. Simptomul Covid-19 sesizabil chiar și în cazurile în care pacienţii se simt bine, deşi starea lor este gravă 

În acest sens, un medic generalist din Oslo relatează în National Geographic despre cazul unui pacient în vârstă de peste 60 de ani, care prezenta simptomele gripale de mai mult de o săptămână.

Pregătit să intervină într-un caz de infecție cu coronavirus, medicul spune că a fost surprins să găsească pacientul într-o stare generală extrem de bună.

”L-am găsit stând pe un scaun şi zâmbind. Nu părea să se simtă deloc rău”, spune doctorul.

Totuși, motivul pentru care familia solicitase intervenția medicului era ritmul respirator al bărbatului, aproape de trei ori mai rapid decât cel normal. A realizat că situația era mult mai gravă decât părea după ce a măsurat saturația de oxigen, care era 66%, faţă de peste 90% cum este normal. 
 
Pacientul prezenta o trăsătură specifică infecţiei cu SARS-CoV-2 pe care însă adeseori mediciii nu o pot recunoaşte în fazele timpurii ale bolii: hipoxia. Spre deosebire de alte boli respiratorii, COVID-19 lasă treptat corpul fără oxigen astfel că cei infectaţi nu realizează cât sunt de bolnavi pentru că nu au probleme de respiraţie.

În mod normal, un nivel atât de scăzut al saturaţiei oxigenului ar trebui să provoace incoerenţă sau şoc, dar, spre surprinderea lor, medicii consultă pacienţi alerţi, calmi şi cât se poate de energici.

În cele mai multe din afecțiunile pulmonare, dificultățile de respiraţie sunt rezultatul pierderii elasticităţii ţesuturilor pulmonare, rigidizate din cauza inflamaţiei, a leziunilor sau a lichidului acumulat.

Dioxidul de carbon nu mai poate fi eliminat eficient, de aceea pacienţii simt nevoia acută de a trage aer în piept. Dificultatea de respiraţie apare când se acumulează dioxid de carbon şi creierul semnalizează nevoia de oxigen.

Însă, în cazul pacienţilor cu COVID-19 în fazele timpurii ale bolii aceste semnale de alarmă nu se declanşează. Plămânii rămîn suficient de elastici pentru a permite pacienților o respirație bună.

Pe măsură ce saturaţia de oxigen scade, ritmul respirator devine tot mai accelerat pentru a compensa acest deficit, determinind expulzarea  unui volum mare de dioxid de carbon, ceea ce are drept consecință instalarea hipoxiei, în care saturaţia scăzută de oxigen se asociază cu menţinerea unor niveluri scăzute ale dioxidului de carbon - de aici rezultând şi lipsa simptomului care ar trebui să fie un semnal de alarmă.

”În aproape toate cazurile cu care ne confruntăm, problemele pulmonare sunt atât de absorbţie a oxigenului, cât şi a eliminării dioxidului de carbon.

Boala asta e diferită. Hipoxia tăcută mai apare în cazul alpiniştilor şi piloţilor. Şi în cazul lor ritmul respirator creşte în condiţiile unui nivel scăzut de oxigen. Asta permite ca oxigenul să fie transportat mai eficient în corp, în ţesuturile care au cel mai mare nevoie de el”, explică Richard Levitan, doctor de Urgenţă, care a tratat voluntar pacienţi infectaţi cu pneumonie la un spital newyorkez.

Ceva asemănător se petrece la debutul bolii COVID-19:  ritmul respirator mai accelerat menţine pentru o vreme o funcţionare destul de bună a inimii, astfel că sângele circulă bine şi în extremităţi. Dacă cei infectaţi nu ar putea să menţină un nivel scăzut al CO2 saturaţia de oxigen ar putea fi chiar mai scăzută, complicând şi mai mult o formă deja severă a bolii.

Specialiştii nu pot explica încă foarte bine felul în care boala ajunge să producă o hipoxie lentă, dar au câteva ipoteze. Una din ele este că virusul se ataşează de celulele pulmonare şi de alveolele pulmonare, care asigură transferul de oxigen în sânge.

Pe măsură ce virusul infectează mai multe celule se declanşează răspunsul imun şi se stârneşte o luptă care provoacă daune - printre ele şi îngreunarea transferului de oxigen. În acelaşi timp,  transferul de CO2 nu este la fel de afectat, întrucât are loc cu mai multă uşurinţă.


CLICK - Follow us on Google News