3dots.ro

Factorul X al Suediei în privinţa pandemiei, care face ca alte țări să nu-i poată urma modelul

Factorul X al Suediei în privinţa pandemiei, care face ca alte țări să nu-i poată urma modelul
Din articol:

În Suedia nu se impun de regulă restricţii populaţiei prin lege, oamenii au fost îndemnaţi să păstreze distanţa socială şi să se spele pe mâini, în timp ce restaurantele au rămas deschise, la fel şi şcolile pentru cei sub 16 ani.

Totuşi, Suedia a admis că abordarea sa a avut o vulnerabilitate, care a dus la o rată a mortalităţii ridicată pentru o ţară cu o populaţie de 10 milioane de oameni: peste 5.800 de oameni au murit, jumătate doar în azilurile de bătrâni.

Oficialii suedezi au avertizat că Suedia nu e în afara pericolului, deşi epidemia pare a se afla sub control după decesele din primăvară şi vară şi o rată a infecţiilor de circa 38 de cazuri la 100.000 de locuitori. Prin comparaţie, Marea Britanie are 87, iar Spania, 320.

Cazul Suediei a tentat anumite guverne să ia în considerare strategia blândă adoptată de scandinavii, care nu au impus carantine, dar epidemiologii avertizează că este una riscantă, în condiţiile în care imunitatea populaţiei este o problemă nerezolvată a pandemiei.

De ce însă cazul Suediei este atât de diferit?

Interesul pentru cazul Suediei a marcat o resuscitare a dezbaterilor privind imunitatea de grup, care presupune că dobândirea imunităţii de către o mare parte a populaţiei sănătoasă poate stopa răspândirea virusului până la stingerea epidemiei.

Acest procent ar trebui să fie de 60 sau 70% – o cifră mare care de regulă se obţine doar prin imunizare.

Testele pentru determinarea anticorpilor au arătat că până şi populaţia din Stockholm, unul din cele mai lovite oraşe, are imunitate în proporţie de doar circa 15%.

Ca o comparaţie, mai puţin de 10% din americani au ieşit pozitivi la testele de anticorpi, cifre departe de imunitatea de turmă, în timp ce totuşi protecţia oferită de aceştia este o altă necunoscută.

Deşi lîn momentul de vârf al pandemiei discuţiile s-au concentrat pe existența anticorpilor, ca mijloc de protecție împotriva infectării, cercetătorii examinează şi rolul limfocitelor T, pe care organismul le angajează natural în lupta cu infecţiile.

În acest sens, un studiu al cercetătorilor de la Institutul Karolinska din Suedia au arătat că persoanele care rămân sănătoase au un nivel crescut de reacţie a celulelor T decât în mod obișnuit.

Ei au comparat probe de la oameni asimptomatici sau cu forme uşoare de COVID-19 cu donatori sănătoşi. Surprinzător a fost că reacţii imunitare ale limfocitelor T la virus au fost observate la 30% din donatorii de sânge sănătoşi – adică o imunitate de două ori mai mare decât persoanele care s-au vindecat de COVID-19 şi au dezvoltat anticorpi. 
 
Acest rezultat ar putea conduce la concluzia că populaţia are de fapt un grad mai mare de imunitate decât cel prognozat, deşi oamenii de ştiinţă nu pot afirma asta cu certitudine.

Imunologul Cecilia Söderberg-Nauclér, care lucrează la acelaşi institut, dar nu a contribuit la studiu, a precizat că reacţiile imunitare la virus nu demonstrează că persoana posedă imunitate la infecţia cu SARS-CoV-2.

Alte studii efectuate înainte de pandemie au indicat existenţa reacţiilor T la între 40 şi 60% din donatorii de sânge sănătoşi, sugerând că cel probabil alte infecţii virale au stat la baza lor şi chiar la dobândirea unui anume grad de imunitate.

”Există indicii că e vorba de ceva prezent în populaţie de dinainte de acest virus, iar întrebarea este: ne ajută şi acum?”, a declarat Söderberg-Nauclér pentru CNN.

Imunologul a explicat că aceste limfocite sunt ca nişte ”soldaţi instruiţi” anterior de alte infecţii şi că acţionează în faţa unei ameninţări identice sau similare.

”Asta se întâmplă în testele de laborator – declanşezi răspunsuri şi apoi le pui să lupte cu SARS-CoV-2, dar e posibil ca ele să fie deja antrenate de alte infecţii. De aceea sunt argumente în favoarea ipotezei că avem o imunitate încrucişată. Dar este şi protectoare? Nu ştim”, explică Söderberg-Nauclér.

Pe de altă parte, în cazul în care virusul ar fi lăsat să circule liber, unii oamenii pot fi afectaţi pe termen lung de boală.

”Ştim că cel puţin 10% din oameni suferă de consecinţe pe termen lung ale bolii şi chiar la cinci sau şase luni după infectare nu se pot da jos din pat. Nu pot funcţiona la muncă, şi nici la şcoală, a mai spus Söderberg-Nauclér.

Până la apariţia unor dovezi concrete că populaţia Suediei dezvoltă imunitate, nu se poate indica cu certitudine cauza pentru care are rate atât de scăzute de infectare.

Factori ce ţin de societatea suedeză pot fi o explicaţie. Peste 50% din suedezi locuiesc singuri – o statistică care depăşeşte cifrele europene.

Acesta ar putea fi un factor semnificativ în măsura în care studiile au arătat că cei mai mulţi oamenii iau virusul de la cei cu care locuiesc.

În plus, oraşele din Suedia nu au densitate mare a populaţiei, precum  Marea Britanie şi SUA, deşi acest factor nu este încă bine determinat.

Apoi Suedia are programe puternice de protecţie socială – persoanele cu simptome de răceală, indiferent de meseria lor, sunt îndemnate să stea acasă două săptămâni şi primesc salariul complet.

Suedezii sunt şi mai complianţi, având o încredere în general mare în autorităţi. Potrivit datelor guvernamentale, peste 80% din suedezi respectă distanţarea socială şi măsurile sanitare de siguranţă, în timp ce 60% din ei şi-au redus ieşirile în spaţii publice.

Profesorul John Edmunds, unul din consilierii guvernului britanic în materie de pandemie, a declarat pentru Sky News că măsurile anunţate de Johnson recent sunt periculoase ca un camion gonind din vârful unui deal, dar Suedia are şi lecţii valoroase.

”Putem învăţa multe de la Suedia, de la beneficiile unei strategii consistente pe termen lung şi mesaje coerente la asistenţa populaţiei în a face alegeri benefice”, a declarat el pentru CNN.

© 2025 - 3DOTS DIGITAL MEDIA BUREAU
Powered by VA Labs