În 1973, într-o carieră de pe malul Mureșului, de lângă Aiud, au fost descoperite trei obiecte învelite în pietriş întărit. Două dintre ele au fost idenficate de specialiști ca fiind fosile de oseminte provenite de la mastodonţi, vechi de aproximativ 1.000.000 de ani, în timp ce al treilea părea ar fi putut fi chiar arma pe care oamenii primitivi ar fi folosit-o pentru a doborî animalele.
După analize efectuate la laboratorul Institutului de Fizică Atomică din Măgurele, de către inginerii din Baia Mare şi de experţii de la ,”Alro'' Slatina, s-a stabilit că misteriosul obiect era fabricat dintr-un aliaj compus din 90% aluminiu, staniu şi alte 11 materiale.
Faptul că obiectul din aluminiu fusese găsit la o adâncime de 10 metri, în același strat cu oasele de mamut, a dat nastere evident unei mulțimi de teorii și controverse.
După cum era de așteptat entuziaștii susținători ai fenomenului OZN au fost primii care au revendicat o posibilă explicație a obiectului, identificat deja ca fiind ”călcâiul de aluminiu de la Aiud”.
Din punctul de vedere al acestor pasionați, obiectul de aluminiu reprezenta una din cele mai bune dovezi din istorie despre interferența extratereștrilor în civilizația umană.
Vreme de 30 de ani, reviste din întreaga lume au dezbătut subiectul artefactul găsit in Romania, muzeul din Cluj devenind un loc de pelerinaj al ufologilor din întreaga lume.
La începutul anilor 2000, istoricul clujan Mihai Wittenberger s-a hotărât să dezlege cu orice preț misterul acestui artefac .
Prima intuiție a istoricului a fost că obiectul este reprezintă o piesă a unui ansamblu dintr-un avion. La această concluzie a ajuns după raționamentul că fiind din aluminiu, obiectul nu putea ajunge la adâncimea la care a fost găsit, pe același nivel cu straturile de sol de acum zeci de mii de ani, decât dac ar fi căzut de la o înălțime foarte mare.
Mihai Wittenberger a fotografiat obiectul din toate unghiurile și l-a trimis unor companii producătoare de avioane din țară și străinătate.
Primii care au răspuns au fost rușii de la IAK, care i-au sugerat că piesa poate proveni din trenul de aterizare al unui avion de vânătoare Messerschmitt, folosit de germani în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.
Pentru confirmarea acestei ipoteze a trimis fotografiile în Germania, de unde a primit un răspuns clar și fără echivoc: obiectul din imagini reprezintă o placă extractoare pentru roata din față de la modelul Messerschmitt ME 262 – un reper din trenul de aterizare responsabil cu plierea roții în timpul zborului.
Cel mai probabil, placa s-a desprins cel mai probabil în zbor, pentru că în zona respectivă nu a fost raportată prăbușirea nu a fost raportat niciun incident aviatic care să fi dus la prăbușirea unui avion, și nici alte resturi din fuselaj nu s-au mai găsit.
Așa s-a încheiat o poveste care timp de aproape trei decenii a înfierbântat mințile a mii de cititori, concluzionând că de cele mai multe ori adevărurile îmbracă formele cele mai simple…
