Mister rezolvat. De ce «a dispărut» Luna pentru mai multe luni, în urmă cu un mileniu

07 Iun 2020 | scris de Anita Raicu

Timp de mai multe luni, în anul 1110, Luna a fost invizibilă oamenilor. La vremea respectivă, inexplicabil, fenomenul a fost privit ca fiind o altă prevestire care-i făcea să creadă într-un sfârșit al lumii...

Mister rezolvat. De ce «a dispărut» Luna pentru mai multe luni, în urmă cu un mileniu

Într-un studiu publicat în revista Nature, cercetătorii Universității din Geneva par să fi ajuns în cele din urmă la cea mai bună explicație.

Până acum, cei mai mulți oameni de știință presupuneau dispariția Lunii ar fi fost cauzată de norul vulcanic provenit în urma erupției vulcanului Helka din Islanda, supranumit și ”Poarta infernului”. 

Erupția vulcanului, produsă în 1104, ar fi generat un imens nor de sulf, atât de gros, încât Luna n-a mai putut fi văzută pe cer timp de câteva luni la rând.

Oamenii acelor vremuri au fost și ei fascinați și probabil speriați de acest fenomen. Potrivit unei cronici medievale din Anglia - Cronica din Peterborough, anul 1110 a fost un an al dezastrelor.

Ploile torențiale au mănat recoltele, instalându-se foametea și, de parcă n-ar fi fost suficient de rău, într-o noapte de pomină din mai, Luna pur și simplu a dispărut de pe cer. 

Deși răsările strălucitoare pe cer, lumina ei s-a estompat încetul cu încetul, și nu din cauza norilor, pentru că stelele continuau să se vadă pe cer, și nici din n-a fost vorba despre o eclipsă.

Această explicație n-a fost privită cu foarte multă încredere, pentru că nu a putut fi invocat niciun motiv plauzibil pentru care Luna a devenit invizibilă abia la șase ani după erupția vulcanului, în 1110?

Sébastien Guillet de la Universitatea din Geneva, specialist în paleoclimatologie, a plecat de la premisa că vulcanul islandez nu putea fi la originea acestui fenomen. 

Cercetătorul a găsit urme de sulfat în permafrost-ul din Groenlanda datând din perioada 1107-1113, la câțiva ani de la presupusa erupție a vulcanului islandez. 

Pe de altă parte, potrivit unui alt studiu publicat anul trecut, se cunoaște faptul că există un decalaj de șapte ani între datarea calotelor glaciare și calendarul nostru, deci este imposibil ca Helka să fi fost la originea norului ce a obturat vederea Lunii în 1110.

Prin urmare, cercetătorii de la Universitatea din Geneva s-au gândit că un alt vulcan ar fi vinovat, de fapt, de ”dispariția” Lunii. 

Cercetătorii au început să caute mărturii și dovezi din acea perioadă. Destul de rapid a fost găsit un alt ”suspect” de serviciu: muntele Asama, din Japonia, care s-a făcut remarcat și printr-o altă mare erupție, care a avut loc în 1793. 

Studiul cercetătorilor elvețieni se bazează pe scrierile unui înalt funcționar japonez, care descria situația în 1108: ”A fost un foc la vârful muntelui, un strat gros de cenușă în grădina guvernatorului, peste tot, pe câmpuri, și orezăriile n-au mai putut fi salvate. N-am văzut niciodată așa ceva în țară. Este un lucru foarte straniu și foarte rar”. 

Pentru a verifica această ipoteză, Sébastien Guillet a studiat cercurile din interiorul trunchiurilor arborilor din Japonia. După cum se știe, în fiecare an se formează un inel, care dă informații despre creșterea copacului respectiv.

Cercetătorul a putut astfel deduce astfel că anul 1109, adică la un an după erupția puternică, temperatura a fost cu un grad mai scăzută decât în ceilalți ani, un element care acreditează ideea unei erupții vulcanice de amploare.

Cercetătorii au mers și mai departe. Ei au căutat dovezi ale impactului pe care acest eveniment l-a avut asupra întregii planete. Au descoperit astfel că această erupție vulcanică a provocat pagube mult mai mari decât simpla ”dispariție” a Lunii.

Dovezile pe care le-au adunat sugerează dificultăți de supraviețuire care au început în 1109 și care s-au transformat în foamete în mai multe regiuni din Europa Occidentală. Urmările erupției vulcanice și depunerile de cenușă ar fi durat astfel până în 1113.


CLICK - Follow us on Google News