Gândacul roșu de bucătărie sau gândacul german (Blattella germanica) este unul dintre cei mai comuni dăunători casnici din lume, răspândit pe toate continentele, mai puțin Antarctica.

Adaptarea gândacului de bucătărie la mediile calde, capacitatea de a se reproduce rapid și rezistența sa unică la insecticide îi fac o prezență frustrant de comună în gospodăriile din întreaga lume.

De exemplu, pe parcursul vieții, o femelă adultă de gândac de bucătărie poate produce patru până la opt capsule, fiecare conținând până la 48 de ouă. Calculând, asta înseamnă între 192 și 384 de gândaci, dacă insecta din fiecare ou supraviețuiește până la maturitate.

Oamenii de știință încearcă de ceva vreme să găsească originile și modalitatea prin care această specie de insecte a reușit să se răspândească și se pare că răspunsul este că, în mare parte, este vina noastră, a oamenilor.

”Gândacul german este o creație a mediilor create de om,” este de părere Edward Vargo, profesor de entomologie la Universitatea Texas A&M și co-autor al unui nou studiu care identifică originile insectei, publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences, scrie Insider.

Gândacul german nu poate supraviețui în „în aer liber în timpul iernilor temperate ” și toate speciile de gândaci „preferă locuri calde și umede, unde se pot hrăni cu alimentele umane și pentru animale de companie, materie în descompunere și fermentare și o varietate de alte obiecte,” conform Departamentului de Sănătate Publică din Illinois.

De aceea, este destul de sigur să spunem că, dacă nu ar exista stabilimente construite de oameni, cum ar fi casele, magazinele, restaurantele și alte clădiri, nici acești dăunători enervanți nu ar exista.

De unde provine gândacul german? Biologii au înțeles de mult timp că specia prosperă în interior, dar originile sale au rămas un mister.

În urma unei analize ADN, Edward Vargo și colegii săi au descoperit că cea mai apropiată rudă a speciei este gândacul asiatic, din care, acum 2.100 de ani, a evoluat pentru a se adapta la „așezările umane din India sau Myanmar” .

Răspândirea sa la nivel global este relativ recentă, adusă de progresele făcute de omenire în domeniul transporturilor și al construcției locuințelor.

Cercetătorii au determinat că răspândirea gândacului german a început pe două rute, la vest și la est de locul de origine din India sau Myanmar.

Răspândirea spre vest a gândacului a avut loc probabil în perioadele de „activități comerciale și militare crescânde ale califatelor islamice Umayyad sau Abbasid” acum aproximativ 1.200 de ani, au raportat cercetătorii. Între timp, răspândirea spre est a dăunătorului acum aproximativ 390 de ani a fost probabil cauzată de „activitățile comerciale coloniale europene între Asia de Sud și de Sud-Est.”

Înțelegerea originilor gândacilor germani ar putea ajuta oamenii de știință să înțeleagă cum a evoluat specia pentru a deveni atât de rezistentă la insecticidele comune. Un studiu a descoperit că sunt rezistenți la cinci tipuri de insecticide casnice comune.

„Dacă putem cunoaște originea speciei, putem încerca să identificăm mecanismul acestei evoluții rapide a rezistenței la insecticide,” a declarat Qian Tang, un asociat de cercetare la Rowland Institute at Harvard, care a condus noul studiu, pentru Washington Post.