După aproape opt ani în care a orbitat în jurul Pământului, un etaj propulsor al unei rachete scăpată de sub control se va izbi de Lună în această săptămână, pe 4 martie.

Va fi prima dată când un obiect artificial, creat de om, se va prăbuşi într-un corp astronomic fără ca acesta să fie ţinta stabilită.

Ciocnirea va avea loc pe partea îndepărtată a Lunii, iar propulsorul, care are o greutate de o tonă, se deplasează cu aproximativ 2,6 km pe secundă.

Se aşteaptă ca impactul cu satelitul natural al Pâmântului să producă un nor de rămăşiţe şi să lase în urmă un mic crater, dar nu vor apărea daune majore pe suprafaţa Lunii.

Evenimentul nu reprezintă o ameninţare pentru oameni sau alte obiecte aflate pe orbita Pământului, scrie The Sun.

Traiectoria resturilor rachetei propulsoare a fost remarcată pentru prima dată de Bill Gray, autorul popularului software Project Pluto, care urmăreşte obiectele din apropierea Pământului.

Inițial, el a raportat că bucata de rămăşiţe ar face parte dintr-un etaj superior al rachetei SpaceX Falcon 9, lansată din Florida în februarie 2015.

Ulterior, Bill Gray și-a modificat afirmaţia, spunând că partea de rachetă aparţine, cel mai probabil, Chinei. China a negat acuzaţia.

”În 2015, am identificat (greşit) acest obiect ca fiind 2015-007B, a doua etapă a navei spaţiale DSCOVR. Acum avem dovezi bune că este de fapt 2014-065B, propulsorul pentru misiunea lunară Chang’e 5-T1”, a scris Gray pe 12 februarie.

”Conform monitorizării Chinei, treapta superioară a rachetei din misiunea Chang’e-5 a căzut prin atmosfera Pământului într-un mod sigur şi a ars complet”, a declarat Wang Wenbin, purtător de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe al Chinei.

În ciuda dezmințirilor chinezilor, afirmaţiile lui Gray au fost susţinute de NASA şi de alţi experţi. Ei cred că provine de la misiunea Chang’e 5-T1 a Chinei, al cărei scop era testarea tehnologiei necesare aducerii pe Pământ a probelor prelevate de pe Lună.

Impactul nu va putea fi urmărit în direct, deoarece partea rachetei se va prăbuşi pe partea îndepărtată a Lunii, care nu se vede niciodată de pe Pământ.

Astronomii se vor baza pe imagini capturate de sateliţi, inclusiv de Lunar Reconnaissance Orbiter al NASA, pentru a vedea consecinţele prăbuşirii.