La revenirea în țară de la Tokyo, acolo unde a câștigat medalia de argint la sabie la Jocurile Olimpice, Ana Maria Popescu a avut un discurs de-a dreptul senzațional despre sport, despre vise, despre motivație, despre lucrul în echipă… Un discurs pe care niciun politician român nu ar fi în stare să-l repete cu același entuziasm, logică și sinceritate!

___________________

”Așa cum am spus imediat după competiție, povestea acestei aventuri e incomensurabilă. Am trecut prin atâtea, a fost atât de greu… Dar am demonstrat că se poate și asta vreau să se înțeleagă!

Nu contează culoarea medaliei! Mi-am demonstrat mie, pentru că am zis de la început că vreau să ajung la Tokyo pentru mine, dintr-un egoism pur.

De data asta n-am mai vrut să confirm, n-am mai vrut să primesc validarea nimănui, am vrut să merg acolo să vad dacă sunt în stare să fac ceva pentru mine. Și am făcut!

Dacă eu am reușit, cu siguranță că fiecare copil care intră într-o sală de sport sau merge pe un teren de sport, trebuie să înțeleagă că are o șansă și e de datoria noastră să-i susținem și atunci când sunt jos, mai ales atunci când sunt jos.

Anul trecut în luna iunie abia renunțasem la cârje, învățam să merg din nou. Și acum m-am întors cu o medalie, chiar de argint de la Jocurile Olimpice. Dacă eu am putut, oricine poate! 

Visați, oameni buni! Visați și credeți în visul vostru chiar și atunci când pare imposibil! Și pe lângă asta, țineți-le pumnii… și când n-aveți nimic de spus despre sportivii români, măcar nu spuneți.

E greu, e al naibii de greu să fii acolo, să știi că ai concurs și să citești un titlu, care poate aduce trei click-uri, dar care poate dărâma castelul din cărți de joc al unui sportiv, care a muncit atâția ani de zile, și nu-i corect!

Hai să ne apreciem munca unii altora și să trăim în armonie, pentru că vrem, nu vrem, suntem cu toții o echipă! Ne place sau nu suntem în aceeași echipă.

Și știu treaba asta pentru că am făcut echipă cu trei tipe minunate, pentru care acum mi-e o ciudă de mor, pentru că astăzi puteam să fim la Tokyo, să tragem la echipe, dar am înțeles că ele aveau un alt drum în viață.

Drumurile noastre s-au despărțit, dar, chiar dacă nu am rămas prietene, asta nu înseamnă că am anulat tot ce am făcut împreună până acum. Așa trebuie să fim și noi, sportivi, presă și toți cei care ne conduc. Pentru că putem să facem lucruri minunate.

Citeam undeva că Filipine are două medalii de aur, Kosovo are două medalii de aur la Jocurile Olimpice și România n-are.  OK, poate e și vina noastră, dar e oare doar vina sportivilor și a antrenorilor? Hai să ne gândim puțin la treaba asta!”, a declarat Ana Maria Popescu, într-un discurs întrerupt de aplauzele celor prezenți.