David Popovici a încheiat actualul sezon competițional cu performanțe absolut senzaționale – 13 medalii, dintre care 11 de aur, plus o serie de noi recorduri mondiale sau ale competițiilor la care a participat.

Evident, rezultatele obținute l-au propulsat în centrul atenției, lumea natației fiind fascinată de sportivul apărut de nicăieri care s-a impus fără drept de apel.

La Lima, Popovici a acordat un interviu jurnalistului Coleman Hodges, pentru swimswam.com – unul dintre cele mai prestigioase site-uri de specialitate din lume.

Principalele declarații ale lui David Popovici în interviul cu Swimswam

… despre talent

”Eu cred că talentul poate dispărea. Din fericire, nu e cazul meu. Să vă spun o scurtă poveste despre mine: pe când aveam 9, 10 ani, eram foarte bun în proba de spate, doboram recordurile naționale pe bandă, iar asta fără niciun antrenament!

Pur și simplu, mă jucam. Ca să nu mă antrenez, mergeam la bazin doar să sar în apă, iar apoi să spun că mă doare burta pentru a pleca acasă. Deci, nu mă antrenam, dar apoi, în timpul curselor, îmi spulberam rivalii.

Da! Asta a fost talent. Dar a ținut până la 12, 13 ani. Apoi, n-a mai mers așa. A trebuit să încep să muncesc din greu și să nu mă mai dau accidentat ca să fentez antrenamentele.

Sincer, n-aș spune că am făcut mari sacrificii pentru că, vorbind sincer, ce fac acum e ce îmi doresc să fac. De aceea, nu mi se pare că renunț la ceva.

Practic, muncesc pentru a obține ceva. Așa că unele lucruri pe care alții consideră că le-am pierdut, cum ar fi timp liber, activități sociale, eu, de fapt, niciodată n-am avut nevoie de ele.

… despre cum se împacă cu ideea că a devenit faimos

În ceea ce privește celebritatea, trebuie să o accept. Să fiu conștient că e o nouă viață. Iar succesul vine cu celebritatea. Dacă vrei să fii bun la ceva, trebuie să accepți că vor interveni și alte lucruri.

Mă refer la recunoaștere, un pic de celebritate, oamenii te vor recunoaște pe stradă, vor să facă poze cu tine. Toate aceste lucruri trebuie să le accept. Eu vreau să fiu cel mai bun al tuturor timpurilor, așa că trebuie să accept tot ce vine ”la pachet“ cu acest succes.

… despre ce îl motivează zi de zi

Ideea de a fi cel mai bun al tuturor timpurilor și de a atinge acest statut în cel mai scurt timp posibil. Vreau să fiu campionul lumii, un campion de necontestat! Acestea sunt lucrurile care mă motivează ocazional.

De pildă, când mă mai plictisesc la antrenamente. Dar ceea ce mă motivează cu adevărat, în permanență, zi și noapte, când nu vreau să mă trezesc devreme pentru antrenament sau când apa e rece la bazin e, pur și simplu, obsesia mea.

Obsesia mea de a fi cel mai bun, cel mai rapid. E ceva pe care l-am avut mereu în mine. Și, din fericire, am toate resursele necesare pentru ca această obsesie să devină realitate.

Nu știu unde am auzit vorba asta, dar spune așa: Găsește-ți obsesia și urmărește-o fără milă!

Asta fac eu. Sunt dispus să fac sacrificiile necesare pentru obsesia mea, sunt dispus să muncesc din greu, nu doar din greu, dar cu cap, la modul inteligent. De asemenea, am încredere deplină în stafful meu, în oamenii care îmi compun programul de antrenament.

… despre competitorii săi la nivel mondial

Vreau să am cât mai mulți rivali. Vreau ca oamenii să-mi doboare recordul mondial, vreau ca eu să dobor acel record din nou și vreau să intru în apă cu deținătorii de recorduri. Nu pot să spun dacă cineva îmi va depăși recordurile, dar pot promite că eu îmi voi îmbunătăți timpii.

Eu nu mă gândesc la recordurile mondiale. Înainte de a-l stabili pe cel de la 100 de metri liber, la Roma, nu m-am gândit că recordul actual stă în picioare de 13 ani și că doar cineva cu adevărat special îl va doborî.

Nu m-am gândit așa. M-am gândit doar că vreau să scot cel mai bun timp posibil. Știam că sunt capabil de a atinge timpul pe care l-am și scos. Iar acel timp s-a întâmplat să fie noul record mondial.

Dar, repet, nu caut recordurile mondiale neapărat. Noi, eu și echipa mea, știm că eu am potențial, că pot progresa, așa că, da, aștept provocările!