Editorial tennis.com. «Halep nu poate ascunde că pune suflet şi, de aceea, şi nouă ne pasă de ea»

19 Aug 2020 | scris de Anita Raicu

Sub semnătura lui Steve Tignor, unul dintre cei mai respectaţi editorialişti din lumea tenisului, tennis.com analizează decizia Simonei Halep de a renunţa la US Open 2020, catalogând absenţa româncei drept cea mai importantă pierdere pentru tabloul feminin.

Editorial tennis.com. «Halep nu poate ascunde că pune suflet şi, de aceea, şi nouă ne pasă de ea»

Tignor salută revenirea triumfătoare a româncei pe teren la Praga,  exprimându-și regretul că, în acest an, nu va avea posibilitatea de a urmări evoluţiile Simonei și pe terenurile de la Flushing Meadows.

Halep ne ia într-o călătorie emoţională

Cu toţii am aşteptat, răbdători, revenirea tenisului. Unii dintre noi, poate cei mai mulţi, am aşteptat, de asemenea, răbdători, să vedem din nou tenisul Simonei Halep.

Tenisul Simonei Halep, în cazul în care aţi uitat după ultimele cinci luni, e printre cele mai atractive din circuit. Cu adevărat spectaculos: Simona ne dă câte puţin din tot ce face acest sport unul distractiv pentru spectatorii care îl privesc.

E agilă şi dinamică. Loveşte mingea curat şi cu agresivitate, iar backhand-ul ei în lung de linie e printre cele mai bune lovituri din lumea tenisului. E consistentă şi dictează ritmul în schimburile lungi.

Iar un strop de dramă o urmăreşte mereu pe această jucătoare de 1,68 de metri. Când ai impresia că e dispusă să renunţe definitiv la tenis, în disperare de cauză, în minutul imediat următor, îşi flutură pumnul în faţa ochilor, celebrând o lovitură câştigătoare.

Pentru ca, după alte minute, să-şi sărbătorească victoria, în stilul ei caracteristic, cu braţele ridicate deasupra capului, cu privirea spre cer, şi cu un zâmbet de bucurie şi uşurare pe faţa ei. 

Halep nu poate ascunde că pune suflet şi, de aceea, şi nouă ne pasă de ea. E într-o bătălie permanentă cu ea însăşi, pentru a crede în posibilităţile ei şi pentru a obţine maximum şi ne ia şi pe noi în această călătorie emoţională.

Se spune mereu că tenisul e mai bun, atunci când Simona Halep îl joacă bine. Ceea ce face din acest moment al sezonului unul fericit, dar şi trist, în acelaşi timp.

Fericirea vine de la faptul că tocmai am avut o săptămână în care am văzut-o pe Simona jucând bine la Praga. În primul ei turneu de la revenire, ea a câştigat titlul WTA cu numărul 21. 

Cele cinci meciuri disputate au trecut-o pe Halep prin toate stările emoţionale. A avut nevoie de şapte mingi de meci pentru a închide partida ei de debut cu Polona Hercog.

A fost condusă cu un set şi părea pregătită să se întoarcă acasă, înainte de a reveni pentru a învinge în meciul cu Barbora Krejcikova din turul II. Apoi, când jocul ei ruginit s-a mai scuturat, iar încrederea a atins cote înalte, n-a mai cedat vreun set în confruntările cu Magdalena Frech, Irina Begu şi Elise Mertens.

În finală, împotriva lui Mertens, Halep ne-a reamintit şi alt motiv pentru care e o plăcere să o priveşti jucând. E suficient de flexibilă pentru a avea mai multe abordări tactice.

Pe parcursul finalei de duminică, ea ne-a oferit şi câteva momente clasice pentru Simona. Preferatul meu a fost când avea 40-0 pe serviciul lui Mertens în primul set. După ce a trimis un backhand complet ratat, prima ei reacţie a fost să se uite spre loja staffului ei, gata să strige ceva.

Până să apuce să-şi deschidă gura însă, probabil şi-a adus aminte că are totuşi 40-15, pentru că s-a abţinut, şi-a aranjat fusta şi a trecut la punctul următor. Dar când l-a pierdut şi pe acesta, nu s-a mai putut abţine. De această dată, s-a holbat la echipa ei şi şi-a ridicat braţele, în semn de frustrare, parcă spunând: ”Nu mă puteţi antrena mai bine de atât?“.

Nu o poţi critica pentru că nu vine la New York

Dar atât pentru partea frumoasă a revenirii lui Halep, acum e momentul să trecem la cea amară. La 24 de ore după ce a câştigat titlul la Praga, ea a anunţat că nu va veni la Flushing Meadows pentru a juca la US Open sau la Western & Southern Open (turneul de la Cincinnati, mutat în acest an, la New York - N.R.).

De la începutul pandemiei, Halep a fost sinceră, în ceea ce priveşte frica ei de virus. Exact aşa cum e sinceră şi deschisă şi pe terenul de tenis. E trist că nu va fi aici, dar nu o poţi critica.

Chiar dacă la US Open a renunţat şi liderul mondial, Ashleigh Barty, Halep, cu două titluri de Grand Slam, e, de fapt, cea mai prolifică jucătoare care va absenta de la întrecerea feminină.

Odată cu anunţul făcut de ea, am ajuns la şase jucătoare aflate acum în Top 10, care nu vor fi la US Open. Lista e completată de Elina Svitolina (5 WTA), Bianca Andreescu (6 WTA), Kiki Bertens (7 WTA) şi Belinda Bencic (8 WTA).

Acum două săptămâni, părea că tabloul feminin va fi unul mai puternic, comparativ cu cel masculin, ceea ce nu mai e valabil astăzi.

Pentru cei care vor face, totuşi, deplasarea la New York, posibilităţile vor abunda. Karolina Pliskova va fi favorita numărul 1 şi va avea şansa de a câştiga primul ei trofeu major, aşteptat de atât de mult timp. Sofia Kenin va fi favorita numărul 2 şi va ţinti câştigarea Grand Slam-ului care se ţine la ea acasă.

Toţi ochii vor fi, bineînţeles, pe favorita numărul 3, Serena Williams. Oare acesta e momentul când va câştiga mult aşteptatul Grand Slam cu numărul 24? Probabil, nu va mai vedea un tablou atât de accesibil precum acesta. 

Chiar şi fără multe dintre jucătoarele de clasă, spectacolul tenisului trebuie să continue, şi vor fi multe momente dramatice la New York. Dar nu la fel de multe, pe cât am fi avut cu Simona Halep.

Tenisul e mai bun când ea îl joacă bine. Vestea bună e că, după ce se va termina US Open, foarte probabil, ea îl va juca iarăşi bine, spre bucuria noastră.

Vor fi multe momente dramatice la New York. Dar nu la fel de multe, pe cât am fi avut cu Simona Halep. 


CLICK - Follow us on Google News