De vreo câțiva zeci de ani, mai precis 24, noi, românii, ne permitem să urmărim cât se poate de relaxați turneul final al cupei mondiale la fotbal… pentru că nu ne mai calificăm!

Ce a atras atenția în primul rând la meciurile disputate până acum la această ediție este faptul că deși se văd multe locuri goale în tribune, crainicul stadionului anunță o prezență a publicului care depășește capacitatea arenei.

Din același filon de întâmplări paranormale a venit și victoria Arabiei Saudite, locul 51 în lume, în fața Argentinei. Scorul final a fost de 2-1 pentru saudiți, care au revenit în cinci minute după ce-au fost conduși.

Nimeni nu se aștepta la așa ceva, dar privind modul în care s-au desfășurat ostilitățile pe teren se poate trage concluzia că a jucat doar o echipă, de necunoscuți, saudiții, argentinienii prezentându-se doar ca o adunătură de mari vedete, fiecare dintre ei considerând că notorietatea și performanțele realizate până în prezent vor pune în locul lor osul la treabă.

Muncitori, îndârjiți, luptând până la sacrificiu – de notat aici genunchiul în plină figură pe care portarul l-a trimis în fața unui coechipier în ultimele minute ale partidei, saudiții au realizat una dintre cele mai mari surprize petrecute la campionatul mondial de fotbal.

Pentru a ne atribui un pic din meritele acestei victorii, care a șocat deja lumea fotbalistică, trebuie amintit faptul că marcatorii saudiților Saleh Al-Shehri și Al-Dawsari au avut, în urmă cu doi-trei ani, antrenori români: Răzvan Lucescu, Laurențiu Reghecampf și Ciprian Panait.

Jucătorii care au marcat contra naționalei lui Leo Messi au fost antrenați în trecut de românii Răzvan Lucescu, Laurențiu Reghecampf și Ciprian Panait.

Contactat de Gazeta Sporturilor, Ciprian Panait a rememorat câteva episoade cu cei doi fotbaliști saudiți.

”I-am avut pe amândoi. Pe Salem Al-Dawsari l-am antrenat la Hilal. Era un tip mai capricios, dar un foarte bun fotbalist. Stângul, dreptul, de la mijlocul terenului în sus putea juca pe orice post. Totuși, nu știai niciodată la ce să te aștepți de la el la antrenament. 

Trăgea tare la fiecare ședință de pregătire, dar mereu era în alt mood, în altă stare de spirit. Și-a prelungit contractul când eram eu acolo, iar a doua zi a apărut la antrenament cu un Lamborghini galben. 

Pe Saleh Al-Shehri l-am antrenat la Al-Raed. E un jucător foarte bun, dar nu prea juca pentru că erau presiuni mari să joace un străin care era pe același post.

M-am apropiat mult de el în perioada aia, vorbeam foarte mult deși el e un tip destul de taciturn. Era din Jeddah și avea grupul lui de prieteni din oraș. 

Știu că petrecea foarte mult timp cu fundașul dreapta, mi-a zis că îi plăcea să petreacă timp împreună pentru că fundașul avea un leopard acasă. Saleh se ducea să vadă leopardul.

Prietenul lui venea uneori la antrenament cu mâinile bandajate. Mai glumeam: «I-a fost foame leopardului? Vezi să nu te mănânce cu totul și să ratezi antrenamentul»”, a declarat Panait pentru GSP.ro.