Privind primele 20 de poziții ale clasamentului ATP, Novak Djokovic atrage atenția prin vârsta sa, 36 de ani. Următorul trecut de 30 de ani este bulgarul Grigor Dimitrov, 32 de ani,  pe locul 19, între cei doi aflându-se ”lupii tineri”, 11 dintre ei sub 25 de ani. Explicația e simplă: tenisul e un sport dur, care uzează organismul și e foarte greu să rămâi în top.

Pentru a rezista în competiția dură din circuitul de tenis masculin un sportiv are nevoie de o disciplină de fier, trebuie să depună un volum de muncă impresionant și să continue să aibă ”foame” de rezultate..

Novak Djokovic a explicat, după triumful înregistrat la Cincinnati, cum de rezistă la nivel înalt, deși există o diferență tot mai mare de vârstă între el și rivalii săi. Chiar la Ohio, el l-a învins pe liderul mondial, Carlos Alcaraz, cu 16 ani mai tânăr ca el, după un meci-maraton, de 3 ore și 49 de minute.

”Singura modalitate pe care o am de a rămâne competitiv la vârsta mea e să muncesc mai mult în fiecare zi, controlând fiecare mic detaliu care mă înconjoară și care mă poate ajuta să mă mențin la cel mai înalt nivel. Zile ca aceasta sunt cele care îmi dau motivație pentru a munci și în alte zile în care nu găsesc aceeași motivație“, a spus Nole, potrivit Eurosport.

Așadar, ca de obicei, secretul succesului e lipsit de spectaculozitate. Pentru că vorbim despre muncă. Despre care în România se spune că e pentru „proști“, dacă ne luăm după cei care „se descurcă“. Și nu sunt puțini.

Pe lângă un volum colosal de muncă, Novak Djokovici are și o disciplină de fier. Uneori, acest lucru înseamnă să renunți inclusiv la micile plăceri ale vieții.

”Ce înseamnă disciplină? În ianuarie 2012, l-am bătut pe Nadal în finala de la Australian Open. După un meci de 5 ore și 53 de minute. A fost cel mai lung meci din istoria Australian Open și cea mai lungă finală de Grand Slam în era Open (după 1968 -N.R.).

După ce am câștigat, stăteam în vestiar, la Melbourne. Și voiam un singur lucru: să gust dintr-o ciocolată. Nu gustasem așa ceva din vara anului 2010. Miljan (fizioterapeutul lui Djokovici – N.R.) mi-a adus o ciocolată. Din care am rupt o bucățică, am băgat-o în gură și am lăsat-o să se topească pe limbă. Atât mi-am permis. De asta a fost nevoie ca să ajung până pe locul 1 în lume“, a povestit Djokovic.