Simona Halep apare într-o nouă perspectivă, descrisă într-un interviu acordat Fanatik de Firicel Tomai, cel care i-a fost antrenor la începutul carierei, între 2008 și 2012. O imagine despre care puțini își permit să vorbească, de teama unei reacții virulente din partea publicului.

Fără îndoială, Simona Halep este o mare campioană, cea mai bună jucătoare de tenis din istoria României, dar, nu o dată, a arătat carenţe comportamentale serioase în relaţia cu cei din stafful ei.

Totuși, poate că Firicel Tomai vorbește în acești termeni despre Simona Halep din cauza dezamăgirii că a rămas undeva în spate, nerecunoscându-i-se, consideră el, meritele pe care le are în cariera sportivei. De altfel, Tomai nu prea poate propune publicului alte nume de jucători pe care i-a antrenat de anvergura Simonei Halep, nu?

Simona Halep, descrisă de primul ei antrenor, Firicel Tomai

* Simona a venit spre Bucureşti. Fără sponsor, fără antrenor. Tatăl ei avea o fabrică de lapte cu care se descurcau şi o trimiteau la concurs. Am început o colaborare prin care am făcut un sacrificiu. Nu am fost plătit doi ani de zile pentru că nu avea de unde. Apoi a început să câştige nişte bani şi s-au mai schimbat lucrurile.

Federaţia a ajutat-o cu mingi, cu teren, cu pregătire, eu ca antrenor şi încet-încet a început să joace. Au început să apară rezultatele pentru că ea avea calităţile să ajungă acolo, dar nu putea să le exprime. Nu erau puse în practică, nu le materializa.

* În 2010, am hotărât să mă opresc din colaborarea cu Victor Hănescu pentru că era un tip matur, avea familie. Simona avea nevoie de ajutorul meu, era pe locul 93 şi mi-am dat seama că acolo trebuie un pic să decid ce fac. Nu mai mergea cu amândoi. Am decis să o ajut pe Simona.

* Am călătorit foarte mult. Au apărut şi nişte momente când Simona a ajuns acolo sus când… am avut neînţelegeri, momente care m-au supărat. Într-un moment, am avut o decepţie. Se comporta pe teren destul de urât şi atunci, dar nu aşa de des.

La Wimbledon, a jucat cu Medina Garrigues. A pierdut în decisiv şi la ‘s-Hertogenbosch şi la Wimbledon. Ea a fost destul de rece şi obraznică pe teren, a comentat acolo. Mie nu îmi plac lucrurile acestea când jucătorul nu mai are liniştea aia şi căldura aia şi începe să se creadă stăpân.

* I-am şi spus cu o săptămână înainte că, dacă nu se linişteşte, nu mai continuăm. La Wimbledon, i-am spus că ne oprim. Mi-a dat mesaj, a început să îşi ceară scuze, a plâns, în fine. Mi-a cerut să îi mai dau o şansă. Am încercat să mergem mai departe, dar în perioada respectivă eu am avut nişte probleme pe fond de stres, mă odihneam greu şi era dificil să merg mai departe.

* M-am decis să mă opresc, sincer nu mai simţeam dorinţa şi plăcerea să continui cu ea din cauza incidentelor care au avut loc în ultimele două-trei luni. S-au acumulat tensiuni, comportamentul ei de pe teren nu mai putea fi controlat şi chiar nu mai doream.

* Am vorbit mult cu ea, dar nu voia să se schimbe. Comparându-se cu Victor, ea tot îmi spunea: «Eu nu sunt Victor Hănescu. Nu pot fi liniştită!». Au trecut ani de zile ca acum să pună în practică forţată lucrurile pe care le discutam atunci. Am hotărât să mă opresc. Am anunţat-o şi pe ea. Au venit părinţii, ne-am dat mâna şi ne-am întrerupt colaborarea.

* De atunci, nu am mai vorbit. A rămas o relaţie rece.

* Comportamentul ei a fost de aşa natură încât a refuzat să mai aibă contact cu mine. Au fost vreo trei ani în care am fost plecat în Canada cu probleme de sănătate, puţină lume ştie. Fără să ştiu, doi prieteni de-ai mei au apelat la ea şi a refuzat categoric să vorbească cu ei, prietenii mei spunându-i că am nişte perioade grele.

Eu niciodată nu am vrut să apelez la ea. Sunt convins că peste câţiva ani îşi va schimba optica asta. Ea este o jucătoare agresivă sentimental. Nu e… Ai două posibilităţi: sau te place şi te acceptă lângă ea sau nu te place, te salută şi nu te acceptă în jurul ei. Ea are cercul ei.

* Vreau să vă spun că şi eu când ne-am oprit, au venit părinţii ei la mine, dar ea n-a venit. Mama ei mi-a zis să o sun pe Simona să vorbim. Am sunat-o, nu mi-a răspuns, de atunci nu am mai…Mi-a dat un mesaj şi asta a fost.

* De când am cunoscut-o ea vorbea prin mesaje. Cu foarte puţină lume vorbea. Poate nu este uşor să anunţi pe cineva că te opreşti. Mai avea pe lângă ea pe doamna Ruzici, părinţii, anturajul meu.. Ea era pusă să decidă unele lucruri, ea era sportiva, trebuia să decidă unele lucruri şi poate nu îi era uşor.