A sunat la 112 că e omorât în bătaie, apoi a ZDROBIT capul unui bărbat! Detaliul neștiut despre copilul din Sibiu

În luna iunie 2025, descoperirea unui bărbat decedat, cu capul zdrobit, lângă o stână din localitatea Alțâna a șocat comunitatea. Principalul suspect identificat a fost un ajutor de cioban, un băiat cu vârsta sub 14 ani, care, din punct de vedere legal, nu poate răspunde penal pentru faptele sale.

Copilul a fost transportat inițial la Psihiatrie pentru evaluare, fiind ulterior transferat într-un centru de primiri minori. Dincolo de fapta sângeroasă, cazul scoate la lumină neputința unui sistem întreg. La șase luni de la incident, în plină perioadă a sărbătorilor, o anchetă socială dezvăluie un tablou sumbru: o mamă care anunță că nu mai vrea să știe de copil, bătăi repetate, părinți analfabeți și o viață trăită de șapte suflete într-o cameră de doar 12 metri pătrați. Situația a fost comentată pentru Turnul Sfatului de Radu Szekely, consilier onorific al ministrului Educației: „Am eșuat în fața acestui copil înainte ca el să greșească fatal față de noi”.

Un raport al Avocatului Poporului subliniază multiplele semnale de alarmă ignorate. În luna februarie 2025, chiar minorul a sunat la 112, reclamând că tatăl său vitreg îl bate și îl amenință cu moartea. Cu toate acestea, în iunie, copilul a ajuns să fie acuzat de omor.

Familia aruncă responsabilitatea asupra minorului. Mama acestuia susține că întâmpina de mult timp „dificultăți majore în gestionarea comportamentului violent al copilului”, băiatul fiind implicat în agresiuni asupra colegilor și furturi. Totuși, deși abaterile erau cunoscute, școala și comunitatea s-au limitat la discuții verbale, fără a depune vreodată sesizări oficiale scrise.

Ancheta arată că băiatul provine dintr-un mediu dominat de violență fizică și verbală, pe fondul consumului de alcool al tatălui vitreg. Într-o singură cameră de aproximativ 12 mp locuiesc doi adulți și cinci copii, minorii fiind martori constanți ai scandalurilor. Într-unul dintre cazuri, pe numele bărbatului a fost emis și un ordin de protecție.

Autoritățile știau de situație. Cazul a fost în atenția DGASPC Sibiu încă din februarie, când minorul și-a reclamat tatăl vitreg. Inspectorii i-au consiliat pe părinți „cu privire la necesitatea ca minorul să urmeze cursurile școlare și să nu mai fie trimis la stână pentru a munci. Din păcate, părinții nu au respectat recomandările formulate”, se menționează în documentele oficiale.

După tragedie, mama a refuzat inițial să se mai ocupe de fiul său, dar ulterior a revenit asupra deciziei, vizitându-l periodic. Aceasta le-a transmis autorităților că partenerul ei este plecat la muncă în străinătate pentru trei luni.

„Situația o neliniștește, deoarece consideră că problemele de violență ar putea reapărea. Mama a fost consiliată de asistentul social ca, în cazul reapariției conflictelor, să apeleze numărul 112 pentru a solicita sprijin de specialitate. DGASPC Sibiu va continua monitorizarea situației minorului, va evalua periodic nevoile sale individuale și va implementa măsurile de protecție necesare, informând autoritățile competente ori de câte ori vor interveni schimbări în evoluția cazului”, precizează raportul.

Radu Szekely, consilier onorific al ministrului Educației, a analizat cazul și consideră că instituțiile statului nu și-au făcut datoria: „Ca societate, e clar că am eșuat în fața acestui copil înainte ca el să greșească fatal față de noi. Nu ne-am făcut datoria de a-l educa corespunzător, de a-l pregăti pentru a trăi alături de noi”.

Oficialul este de părere că o cumulare de factori a dus la abandonarea băiatului „în brațele propriilor demoni”.

„Cred că fracturile din sistemul nostru de protecție și educație, tăcerea din școală și a serviciilor sociale, dar și normalizarea violenței sunt lucruri care au favorizat această realitate cruntă: copilul a fost «văzut» de toată lumea, dar nu a fost «salvat» de nimeni. L-am lăsat să trăiască în violență, l-am lăsat să muncească în loc să învețe și am tăcut când a devenit agresiv sau, și mai grav, când a fost agresat”, a explicat Szekely.

Acesta pledează pentru reformă, nu pentru pedepse mai aspre: „Soluția nu este înăsprirea pedepselor – demonstrată ca ineficientă la această vârstă de numeroase studii – ci reforma profundă a modului în care școala și asistența socială colaborează în teren. Trebuie să încetăm să mai numărăm dosare și să începem să salvăm destine, înainte ca acestea să devină știri de presă”.

Lipsa sesizărilor oficiale din partea școlii este văzută drept o eroare sistemică majoră. „În România, școala încă funcționează adesea doar ca un transmițător de informație academică, ignorând rolul său fundamental de gardian social”, afirmă consilierul.

Radu Szekely subliniază gravitatea omisiunii cadrelor didactice: „Când un profesor vede un elev violent și nu declanșează mecanismul legal de protecție, conform art. 89 din Legea 272/2004, acel copil este abandonat în brațele propriilor demoni de unde va fi din ce în ce mai greu să îl scoatem; sau nu mai reușim să îl scoatem niciodată. Dacă școala ar fi raportat imediat, oficial, primele agresiuni asupra colegilor, minorul ar fi putut intra mult mai devreme într-un program de consiliere psihologică specializată, nu doar după comiterea omorului. Intervenția la 10-11 ani, la primele semne de devianță, este mult mai eficientă decât psihiatria de urgență după o crimă. Evitarea unei astfel de tragedii ar fi necesitat trecerea de la monitorizare pasivă la intervenție proactivă”.

De asemenea, este criticată atitudinea părinților care refuză implicarea statului, invocând drepturi parentale absolute. „Dar, să recunoaștem, și aici avem o problema societală, pentru că, de cele mai multe ori, dăm acelorași părinți, reprezentanți legali, de multe ori agresivi și cauza problemelor pe care le au copiii, posibilitatea de a refuza consilierea psihologică specializată, pentru că pare să mergem în continuare pe mantra «eu l-am făcut, eu îl omor, cine ești tu, stat, să vii să îmi spui ce să fac cu copilul meu, cum să-l cresc?»”, adaugă Szekely.

Faptul că băiatul muncea la stână trebuia să fie un motiv suficient pentru intervenția fermă a autorităților.

„Greșeala noastră, ca societate, a fost acceptarea lipsei de rezultat. Părinții nu au respectat recomandările, iar sistemul nu a avut pârghiile sau determinarea de a scoate copilul din mediul toxic înainte de a comite o crimă. Monitorizarea s-a făcut pe hârtie, în timp ce copilul era trimis la muncă la stână, un mediu complet inadecvat pentru dezvoltarea să psiho-emoțională și un factor de risc major pentru comportamente antisociale. Faptul că un copil sub 14 ani muncea la o stână ar fi trebuit să declanșeze automat o anchetă pentru exploatare prin muncă și neglijare, ducând la măsuri de decădere din drepturi a mamei și plasament mult mai devreme, mult înainte de a se ajunge la crimă”, a detaliat consilierul.

Referitor la acuzațiile neconfirmate de violență din familie, Szekely se întreabă: „Personal aș fi curios să știu cum anume s-au efectuat aceste verificări. A fost declarația copilului împotriva celei a mamei? Nu este suficient ca asistentul social să știe și școala să știe, dar separat, și nici unul să nu aibă pârghiile să facă nimic de unul singur. Este nevoie de o celulă de criză locală, Școală – Primărie – Poliție, care să impună părinților respectarea dreptului la educație, nu doar să îl «recomande»”.

Raportul Avocatului Poporului menționează transferul minorului într-un centru specializat „dacă există resurse disponibile”, aspect care l-a revoltat pe oficialul din Educație. „Cum adică «dacă există resurse disponibile»? Și dacă nu există ce ar trebui să facem, să așteptăm următoarea crimă?”, se întreabă retoric Szekely, adăugând că „sistemul nostru eșuează în continuare, în anul 2025, în a oferi servicii integrate […] și eu nu cred că mai putem, din punct de vedere etic, să oferim aceste servicii minime doar «dacă există resurse disponibile»”.

Psihologul Mihai Copăceanu confirmă diagnosticul de sistem nefuncțional, explicând că lipsa unei intervenții timpurii duce la tragedii ireversibile.

„Atunci când minorii comit omoruri, e o vorba de o dublă tragedie deopotrivă pentru familia victimei cât și pentru minorul însuși și familia acestuia”, explică specialistul. Potrivit acestuia, deși unele cazuri țin de patologie psihiatrică, situațiile de abuz și traumă puteau fi prevenite.

„Când un copil crește într-un mediu complet nefavorabil sau ostil dezvoltării sale armonioase, atât psihologic, cât și social, cu neglijență și cu diferite tipuri de abuz, de la cel fizic la cel emoțional, este obligația statului să ia de urgență măsuri pentru protejarea vieții, integrității și sănătății mintale a acelui copil. Astăzi, la finalul anului 2025, încă nu avem un stat care să fie eficient în situații grave și să acționeze prompt la primele semne de pericol pentru sănătatea fizică și emoțională a copilului”, a declarat Mihai Copăceanu.

Psihologul atrage atenția că măsurile birocratice sunt inutile în situații critice. „Recomandările de consiliere psihologică a familiei, măsurile de supraveghere periodice din partea asistenței sociale și planurile întocmite pe hârtie devin ineficiente în situațiile deosebit de grave. Un copil care are antecedente de acte de delincvență juvenilă, care trăiește într-un mediu profund ostil creșterii și dezvoltării sale are nevoie de intervenția și ajutorul statului”.

„Avem nevoie de servicii complexe multi-sectoriale, cu impact la nivelul comunității, care să intervină nu doar tardiv, când faptele au deja o gravitate ridicată, ci și preventiv”, mai spune Copăceanu, care încheie cu un apel la solidaritate comunitară: „Avem nevoie de o comunitate mult mai empatică și solidară care să vină în întâmpinarea instituțiilor statului, mai ales în mediul rural, o comunitate care să fie unită și care să nu permită perpetuarea unor comportamente de risc, ceea ce rar se întâmplă în Romania. Nimănui nu-i pasă”.