Calendarul ortodox anunță o MARE SĂRBĂTOARE pe 4 aprilie 2026, când se pomenește…

Biserica Ortodoxă îl cinstește pe data de 4 aprilie 2026 pe Sfântul Cuvios Iosif Imnograful, un reper al spiritualității bizantine, cunoscut pentru compozițiile sale liturgice de o frumusețe deosebită. Această zi de sărbătoare are o semnificație aparte în 2026, deoarece coincide cu Sâmbăta lui Lazăr, ajunul Floriilor, o perioadă marcată de tradiții profunde în spațiul românesc.

Viața și parcursul spiritual al Sfântului Iosif Imnograful

Sfântul Cuvios Iosif Imnograful s-a născut în Sicilia, în anul 816, într-o familie creștină formată din părinții săi, Plutin și Agatha. Din cauza expansiunii arabe și a cuceririi insulei, familia sa a fost nevoită să părăsească Sicilia și să se stabilească în Pelopones. La vârsta de 15 ani, Iosif a ales calea monahismului, plecând la mănăstirea Latomou din Tesalonic, unde a devenit ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul.

După nouă ani petrecuți în Tesalonic, acesta s-a mutat la Constantinopol, stabilindu-se la mănăstirea Sfântului Sfințit Mucenic Antipa. Misiunea sa l-a purtat ulterior la Roma, unde a fost trimis pentru a negocia în contextul prigoanei declanșate de iconoclaști. În perioada absenței sale, mentorul său, Sfântul Grigorie Decapolitul, a trecut la cele veșnice.

Revenit la Constantinopol în anul 843, Sfântul Iosif a locuit o perioadă la Mănăstirea Sfântului Antipa și la Biserica Sfântului Ioan Gură de Aur, ulterior punând bazele propriei mănăstiri, dedicată Apostolului Bartolomeu. Din cauza convingerilor sale și a apărării Sfintelor Icoane, a fost exilat în Chersonez, revenind în capitală abia după moartea împăratului Teofil. Potrivit datelor furnizate de pravila.ro, Sfântul Cuvios Iosif Imnograful a trecut la cele veșnice pe 4 aprilie 883.

Tradiții de Sâmbăta lui Lazăr și Ajunul Floriilor

Data de 4 aprilie 2026 marchează și Sâmbăta lui Lazăr, o zi în care credincioșii respectă rânduieli străvechi. În această zi, se obișnuiește strângerea ramurilor de salcie înmugurite, care vor fi sfințite la biserică. De asemenea, tradiția populară menționează oferirea de pomană, în special plăcinte cu mere, pentru sufletele celor adormiți.

Conform publicației ziarulunirea.ro, în anumite regiuni ale României, copiii păstrează obiceiul de a colinda purtând crenguțe de salcie sfințite, vestind astfel apropierea sărbătorii Intrării Domnului în Ierusalim.

Texte liturgice și rugăciuni specifice

Pentru această zi de sărbătoare, Biserica propune canoane de rugăciune și tropare dedicate Sfântului Iosif Imnograful. Credincioșii sunt îndemnați să rostească rugăciuni pentru mântuirea sufletelor și tămăduire.

Troparul Sfântului Cuvios Iosif Imnograful (Glasul al 8-lea):

„Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Iosif, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.”

Troparul Sfântului Cuvios Iosif Imnograful (Glasul 1):

„Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Iosif. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.”

Fragmente din Canonul de rugăciune

• Cântarea 1: „Pe Sfântul Iosif scriitorul de cântări cu cântări să-l cinstim, cei ce cântăm cântările lui cele izvorâtoare de miere, ca pe unul ce de la cântări, la cântările cele veşnice s-a mutat.”
• Cântarea a 3-a: „Arătând cunoştinţa dragostei celei adevărate şi casă şi lucrare şi înţelepciune, care ţi s-a dat ţie de la Dumnezeu, ca un Iov ai deschis uşa casei tuturor.”
• Cântarea a 6-a: „Cuvintele tale ca un burete s-au arătat celor scârbiţi cu sufletul şi cu duhul, curăţind toată întristarea.”

Condacul Sfântului (Glasul al 4-lea):

„Cel ce eşti ca un izvor nedeşertat al pocăinţei şi dătător mângâierii celei fără de sfârşit şi adâncimea umilinţei, Sfinte Părinte Iosif, dă-ne nouă lacrimile pocăinţei celei dumnezeieşti, prin care plângând aici, să dobândim mângâiere de la Dumnezeu, cerând ajutorul tău, Sfinte.”

Sărbătoarea se încheie în duh de smerenie, Sfântul fiind descris în Sedelnă ca fiind „blând şi smerit şi liniştit, păzind şi împlinind cuvintele cele dumnezeieşti ale Stăpânului tău”.