Capcana uriașă pentru românii asigurați! Plătești CASS degeaba, cum ești forțat să dai 1.000 de lei pe analize
Experiența unui pacient trimis de medicul specialist să efectueze o serie de investigații esențiale ilustrează blocajul din sistemul de sănătate: la laborator, Marian Roșca a fost informat că fondurile alocate pentru luna respectivă s-au terminat, deși luna nu ajunsese nici la jumătate. În această situație, el ar fi fost nevoit să achite din fonduri proprii o sumă de aproape 1.000 de lei.
„Cotizez la fondul de sănătate de 25 de ani și, în tot acest timp, abia dacă am făcut de câteva ori analize uzuale. Nu este normal să mi se spună că s-a terminat plafonul și că trebuie să plătesc atât de mult”, a declarat acesta.
Aceste cazuri frecvente au dus la lansarea unei petiții publice care solicită eliminarea limitării fondurilor pentru analizele medicale decontate. Semnatarii demersului solicită autorităților clarificări privind finanțarea și garanții pentru accesul neîntrerupt la pachetul de servicii de bază, pentru care asigurații contribuie lunar, informează Mediafax.
Președintele Asociației Responsabile cu Informarea și Protejarea Asiguraților (ARIPA) subliniază că, deși peste 17 milioane de români virează lunar contribuția la asigurările de sănătate, dreptul lor de a beneficia de aceste servicii este adesea îngrădit de plafoanele alocate furnizorilor.
„În esență, noi, cei peste 17 milioane de persoane asigurate în sistemul de sănătate, contribuim lună de lună prin plata contribuției la asigurările sociale de sănătate, așa numitul CASS, care în cele mai multe cazuri, cel puțin în cazul salariaților, se oprește direct la sursă și se virează la FNUASS, Fondul Național de Asigurări Sociale de Sănătate. Așadar, noi ca asigurați ne îndeplinim obligația de a ne plăti această contribuție, iar statul, prin legislația specifică, ne spune că ne asigură sănătatea.
O formă inițială a asistenței medicale este realizarea și oferirea de analize paraclinice, așa se numesc aceste analize, de la binecunoscutele analize de tiroidă, de colesterol și așa mai departe, până la analize mai complexe și mai costisitoare, precum rmn-uri, CT-uri și altele. Din păcate, există un plafon, plafon impus laboratoarelor de analize, laboratoare care, în general, sunt entități private, dar asta nu ar trebui să fie io problemă.”
Reprezentantul pacienților avertizează că epuizarea plafonului generează amânări riscante, bolnavii fiind programați peste una sau mai multe luni, un termen inacceptabil atunci când există suspiciuni medicale serioase.
„Acest plafon se aplică fiecărui furnizor de servicii medicale, respectiv analize paraclinice. În momentul în care acest plafon se termină, o persoană asigurată, dacă merge la laboratorul respectiv să solicite efectuarea de analize, îi se spune că nu mai este plafon și trebuie să revină ori luna viitoare, ori peste două luni, ori peste trei luni, în funcție de cum au buget laboratoarele respective. Din păcate, persoanele asigurate nu pot să aștepte să întârzie efectuarea analizelor, pentru că odată ce ai primit o recomandare, în general, fie de la medicul de familie, fie de la medicul specialist, că trebuie să efectuezi niște analize, trebuie să le efectuezi cât mai repede, pentru că acolo e clar că există o suspiciune de boală, de afecțiune de sănătate.”
Președintele ARIPA consideră că actualul mecanism restricționează dreptul fundamental la sănătate, forțând mulți cetățeni să plătească sume considerabile, uneori chiar la începutul lunii, când fondurile laboratoarelor sunt deja epuizate.
„Acest plafon restricționează, de fapt, dreptul la efectuarea analizelor și, până la urmă, dreptul la sănătate. Nu este normal, foarte multe persoane se confruntă cu problema aceasta. Mai mult, se pare că există și suspiciunea de abuz, pentru că unii furnizori de servicii medicale de analize paraclinice profită de sintagma „s-a terminat plafonul” cu care oamenii s-au obișnuit deja. Și chiar dacă ei mai au plafon sau mai au buget pentru analize, preferă să spună că plafonul s-a terminat și pacienții sunt îndrumați să-și fac analize contra cost.”
Lipsa de transparență este o altă problemă majoră semnalată de Marian Roșca, pacienții neavând posibilitatea de a verifica în timp real bugetele laboratoarelor, fiind astfel expuși riscului de a plăti inutil.
„Oamenii normal că, neștiind, neavând un acces transparent, să știe clar dacă într-adevăr plafonul la laboratorul respectiv s-a terminat sau nu, cei mai mulți sunt nevoiți să mai scoată din buzunar suplimentar bani pentru a-și efectua analizele atât de necesare. Pentru că, așa cum spuneam, boala nu așteaptă după alocarea plafonului luna viitoare sau în altă lună.”
Acesta a relatat propria experiență, fiind nevoit să suporte costul unui RMN, deși are statut de asigurat, după ce toate unitățile din zonă au reclamat lipsa fondurilor.
„Am fost nevoit să parcurg 50 de kilometri la un laborator care mi-a spus că nu mai are plafon și că trebuie să plătesc. Am plătit atunci chiar 800 de lei, fiind o sumă mare, cu toate că sunt asigurat”, a spus Roșca.
Pe lângă costurile directe, se ridică problema modului în care sunt gestionate contribuțiile la sănătate, care trec prin ANAF și pot fi redirecționate, fapt ce încalcă „contractul social” dintre stat și cetățean. În timp ce asigurații își achită obligațiile, statul nu reușește să garanteze accesul la servicii, o situație confirmată de sute de persoane care au reclamat probleme similare.
În replică, ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a precizat recent că limitarea prin plafon se aplică exclusiv în sistemul privat, nu și în unitățile publice. Oficialul recomandă pacienților să se îndrepte către ambulatoriile de stat pentru investigații gratuite, oferind exemplul unei paciente care a obținut analizele imediat într-un ambulatoriu public, după refuzuri repetate în privat.
„Încă o dată spun: plafon pentru analizele medicale există doar în privat. Dacă nu doriți să le plătiți și nu mai există plafon în acele cabinete, mergeți în sistemul public, în ambulatoriul de specialitate, pentru că acolo nu există plafon și ele pot fi făcute gratuit”, a afirmat Rogobete.
Totuși, Marian Roșca atrage atenția asupra condițiilor din ambulatoriile de stat, care sunt adesea evitate din cauza riscului de infecții nosocomiale și a lipsei de confort, comparativ cu clinicile private.
„Știm foarte bine că oamenii merg în laboratoare private pentru analize pentru că până la urmă nu e nicio diferență. Devreme ce un laborator privat este în contract cu Casa de Asigurări, asiguratul nu plătește, indiferent dacă merge la privat sau la public. Pentru asigurat lucrurile sunt aceleași, asta dacă nu menționăm faptul că la privat este mai curat, este mai amabil, față de spitalele publice unde știm că te duci cu o boală și pleci cu alte trei”, a explicat Roșca.
Statisticile INS arată că în România există 554 de spitale (publice și private) și 163 de unități cu internare de zi. Rețeaua națională include peste 500 de ambulatorii de specialitate și integrate, circa 80 de policlinici, peste 180 de dispensare și aproximativ 1.000 de centre de diagnostic. De asemenea, sistemul cuprinde 96 de centre de sănătate și peste 10.000 de cabinete de medicină de familie.
Fostul ministru Rafila anunța investiții prin PNRR pentru modernizarea a 70 de ambulatorii din țară, recunoscând nevoia de a aduce servicii performante mai aproape de pacienți și, implicit, lipsurile actuale din sistem.
Deși continuitatea acestui plan este incertă, actualul ministru sugerează o reformă a finanțării începând cu 2026. Deși nu propune desființarea CNAS, Rogobete intenționează să introducă competiția în sistem prin asigurări private complementare, pentru a asigura sustenabilitatea financiară.
„Din punctul meu de vedere, adevărata reformă va fi atunci când vom reuși să spargem monopolul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS). Iar acest lucru se face prin introducerea de noi asigurători în sistem, care să colaboreze în mod instituțional, evident transparent , cu statul și de abia atunci vom putea vedea o reformă reală, pentru că indiferent de câte implicări legislative am face, indiferent cât le reașezăm și le regândim, absolut necesar, de altfel, dacă nu vom ajunge să finanțăm serviciile medicale atât în mod public cât și în zona privată, într-un mod corect, conform costurilor reale ale sistemului , vom ajunge de fiecare dată la finalul anului să avem aceleași discuții și anume că este nevoie de o suplimentare de la bugetul de stat pentru bugetul CNAS”, a declarat ministrul în luna octombrie.
