Ce a primit Sfântul Onufrie de la un înger timp de 70 de ani…
În calendarul ortodox, ziua de 12 iunie 2026 este dedicată cinstirii Sfântului Cuvios Onufrie cel Mare, o figură emblematică a ascezei creștine din primele secole. Tot în această zi, credincioșii greco-catolici îi sărbătoresc pe Sfinții Onofrei și Petru Atonitul, în timp ce în ritul romano-catolic este marcată sărbătoarea Inimii Neprihănite a Mariei și pomenirea Sfântului Gaspar.
Sfântul Onufrie a trăit în a doua jumătate a secolului al IV-lea, fiind cunoscut pentru alegerea unei vieți de pustnicie aspră în deșertul egiptean. Deși a fost îndrumat de tatăl său către viața monahală încă din copilărie, Onufrie a simțit o chemare interioară către izolarea totală. Astfel, a părăsit mănăstirea pentru a deprinde rigoarea rugăciunii neîncetate sub îndrumarea unui sihastru cu experiență.
După moartea mentorului său, Onufrie a trăit timp de 70 de ani într-o peșteră, ducând o viață marcată de privațiuni și lupte spirituale intense. Potrivit informațiilor publicate de crestinortodox.ro și preluate de România TV, supraviețuirea sa în condițiile vitrege ale deșertului a fost considerată un miracol. Tradiția spune că un palmier aflat în apropierea chiliei sale îi oferea fructele necesare hranei, în timp ce un înger îi aducea săptămânal hrană și Sfânta Împărtășanie.
Sfârșitul vieții sale a fost consemnat de Sfântul Pafnutie cel Mare, care a ajuns la peștera pustnicului călăuzit de pronia divină. Onufrie i-a mărturisit acestuia că momentul trecerii sale la cele veșnice este aproape. După ce sfântul a decedat, trupul său a fost înmormântat în nisip de către Pafnutie, care, conform relatărilor, a fost ajutat în acest demers de doi lei.
În tradiția religioasă, Sfântul Onufrie este invocat ca protector împotriva ispitelor și a gândurilor negative. Rugăciunea adresată acestuia subliniază puterea sa de a renunța la valorile materiale: „O, Cuvioase Părinte Onufrie, vas ales al Domnului, iubitor de viață duhovnicească, aprinzându-te cu dumnezeiasca râvnă, ai urmat îndemnul Mântuitorului: „Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie“; ai lăsat rudeniile, patria și dregătoria cea lumească, venind în țara Moldovei. Vrednic lucru este sa te cinstim, Cuvioase Părinte, și să te rugăm: dă-ne răbdarea ta, Sfinte.”
Credincioșii apelează la mijlocirea sfântului pentru a dobândi echilibrul interior și forța necesară depășirii momentelor dificile. Invocarea sa continuă astfel: „Dă-ne curajul și voința ta; credința și iubirea ta catre Dumnezeu. Ajută-ne sa dobandim smerenia, pacea și lumina inimii tale curate. Pe tine, cel care viețuiești împreună cu îngerii, te rugăm, cu lacrimi și cu umilință, izbăvește-ne, prin sfintele tale rugaciuni, de mulțimea ispitelor și a necazurilor, de poftele cele vatămătoare ale trupului și de gândurile rele care se abat asupra noastră.”
