Ce pensie primește o badantă după 21 de ani de muncă în Italia. Suma e ireală, nu îți ajunge nici de mâncare
Deși datele oficiale plasează comunitatea românească din Italia la peste un milion de persoane, numărul exact al femeilor care practică meseria de îngrijitoare („badante”) rămâne incert, fiind influențat masiv de fenomenul muncii nedeclarate.
Conform estimărilor Asociației DOMINA, un procent de 57% dintre românce își desfășoară activitatea la negru, ceea ce sugerează că totalul real al îngrijitoarelor este mult peste cifrele înregistrate, relatează Gandul.ro citând informațiile rotalianul.com.
Persoanele care au lucrat legal și au contribuit la sistemul de asigurări sociale din Peninsulă au dreptul la pensie, însă valoarea acesteia este direct proporțională cu anii de vechime, tipul contractului de muncă și volumul orar prestat.
În ceea ce privește sumele efective, sursa menționată prezintă exemplul unei românce care a activat ca badantă timp de 21 de ani, în intervalul 2002-2023. Aceasta a depus dosarul de pensionare la vârsta de 69 de ani, obținând inițial un venit lunar provizoriu de 396 de euro, sumă care a fost corectată ulterior prin recalculare la 476,42 euro.
Veniturile diferă semnificativ în funcție de numărul de ore lucrate săptămânal. Spre exemplu, o îngrijitoare cu o vechime de un deceniu și un contract parțial de 25 de ore pe săptămână încasează o pensie de 138 de euro. În schimb, pentru aceeași perioadă de 10 ani, dar cu o normă de 40 de ore, suma lunară ajunge la 238 de euro.
Un alt caz relevant este cel al unei badante cu 16 ani de contribuții și un program intens de 54 de ore pe săptămână, care beneficiază de o pensie în valoare de 424 de euro.
Legislația italiană stabilește vârsta standard de pensionare la 67 de ani, condiționată de un stagiu minim de cotizare de 20 de ani. Pentru cei care doresc să se retragă anticipat din activitate, cerințele de vechime sunt mai stricte: 41 de ani și 10 luni pentru femei și 42 de ani și 10 luni pentru bărbați, indiferent de vârsta biologică.
În situația în care lucrătorul nu a atins pragul minim de 20 de ani de activitate în Italia, perioadele lucrate nu se pierd, ci pot fi cumulate cu cele din România sau alte state membre, grație Regulamentului European nr. 883/2004. Astfel, anii munciți în Peninsulă – chiar dacă sunt sub pragul de 20 – se adaugă la vechimea totală, iar la momentul pensionării, autoritățile române vor solicita Italiei plata cotei părți corespunzătoare timpului lucrat acolo.
Cererile de pensionare trebuie depuse la instituția de profil din țara de reședință. Persoanele care locuiesc în România se vor adresa Casei Teritoriale de Pensii de domiciliu, instituție care va gestiona schimbul de documente cu Institutul Național de Protecție Socială (INPS) din Italia.
