Ce se întâmplă în noaptea când se deschid cerurile! Ritualul cu busuioc sub pernă care îți arată viitorul husband
În tradiția populară românească, Ajunul Bobotezei, marcat pe data de 5 ianuarie, este considerat un moment de o sfințenie aparte, fiind adesea investit cu o importanță chiar mai mare decât sărbătoarea propriu-zisă. Această zi este definită de un număr impresionant de ritualuri magico-rituale și de o intensitate spirituală deosebită.
Conform datelor publicate de noutati.info, Ajunul Bobotezei se cinstește prin post, existând credința că persoanele care respectă această practică vor avea spor pe parcursul întregului an. Tot în această zi, preoții vizitează gospodăriile cu „Iordanul”, sfințind casele și pe locuitorii acestora.
O legendă veche spune că în această noapte, din cauza gerului năpraznic, ouăle de corb crapă, lăsând puii să iasă și să încerce primul lor zbor. Totodată, se crede că în această noapte se deschid cerurile, iar cei care reușesc să vadă acest miracol vor primi de la Dumnezeu îndeplinirea dorințelor.
Pentru fetele nemăritate, acesta este un moment propice pentru aflarea ursitului. Tinerele pot cere sau „fura” un fir de busuioc sfințit de la preot pentru a-l așeza sub pernă, sperând să își vadă viitorul soț în vis. De asemenea, tradiția recomandă purtarea unui fir de mătase roșie și a unui firicel de busuioc pe degetul inelar în același scop.
Superstițiile legate de căsătorie includ și un detaliu inedit: dacă o femeie se împiedică și cade pe gheață în Ajunul Bobotezei, se spune că în viitorul apropiat va avea loc o nuntă. În vechime, fetele urmăreau dacă busuiocul pus la streașină se acoperea de chiciură, semn că alesul lor va fi un om bogat.
În ceea ce privește semnele meteorologice, bruma pe pomi prevestește o recoltă bogată de fructe, în timp ce picăturile din streașină sau ploaia indică o vară ploioasă. De asemenea, dacă zăpada scârțâie sub picioarele preotului care umblă cu „Iordanul”, anul se anunță a fi unul bogat și rodnic.
Din punct de vedere religios, ziua de 5 ianuarie impune post negru, credincioșii neconsumând alimente sau apă. Canoanele Bisericii, inclusiv Canonul 1 al Sfântului Teofil al Alexandriei, prevăd ajunarea totală, Agheasma Mare fiind consumată a doua zi, pe nemâncate. Excepție fac zilele de sâmbătă sau duminică, în care, potrivit Tipicului Sfântului Sava, nu se ține post negru.
Această rânduială a postului provine din secolele IV-VI, când catehumenii se pregăteau prin rugăciune timp de 40 de zile pentru a primi botezul în seara acestei zile. Astăzi, creștinii păstrează obiceiul pentru a putea gusta cu vrednicie din apa sfințită. În Moldova, există tradiția de a bea Agheasmă Mare timp de opt zile, până pe 14 ianuarie.
Deși unii clerici pot impune restricții, Sfântul Sava subliniază importanța gustării apei sfințite de către toți credincioșii: “acestia nu fac bine pentru ca prin darul lui Dumnezeu s-a dat spre sfintirea lumii si a intregii fapturi… Deci de unde este socotinta acestora pentru ca sa nu guste apa aceasta, deoarece trebuie sa stim ca nu pentru aceasta Apa este necuratia in noi, ci devenim necurati prin lucrurile noastre cele spurcate, iar noi ca sa ne curatim de acestea, bem fara de indoiala aceasta Sfanta Apa”.
Agheasma Mare este folosită în Ajunul Bobotezei pentru a stropi casele și oamenii, dar și pentru binecuvântarea obiectelor de cult, a icoanelor, a prapurilor sau a clopotelor, având un rol central în ritualurile de sfințire ale Bisericii.
