Doliu uriaș! A murit legendara artistă. Ultima dorință: „Sicriu ieftin, rochie Dior și aruncată în mare”
Ornella Vanoni, una dintre cele mai reprezentative voci din muzica italiană, a încetat din viață vineri seară, la vârsta de 91 de ani. Artista a decedat în urma unui stop cardiac, în locuința sa din Milano, cu puțin timp înainte de ora 23:00, relatează StiriX.
Cântăreața și-a planificat detaliile ceremoniei funerare încă din timpul vieții. În cadrul unei apariții televizate, aceasta a lăsat instrucțiuni clare, menționând că dorește să fie incinerată, iar costurile să fie minime în ceea ce privește sicriul. „Sicriul trebuie să fie ieftin, pentru că vreau să fiu incinerată. Apoi aruncați-mă în mare, poate în Veneția”, a declarat Vanoni.
Totodată, artista a precizat că și-a ales deja vestimentația de veci. „Am rochia”, a spus ea, adăugând: „Este de la Dior”. Pentru atmosfera muzicală de la funeralii, dorința sa a fost ca aceasta să fie asigurată de trompetistul de jazz Paolo Fresu.
Vestea morții sale a generat un val de emoție în Italia, unde Ornella Vanoni a fost considerată o instituție culturală, având o carieră neîntreruptă de peste șase decenii. Reacțiile oficialilor nu au întârziat să apară. Alessandro Giuli, ministrul Culturii, a subliniat impactul major pe care artista l-a avut asupra artei peninsulare.
„Odată cu dispariția Ornellei Vanoni, Italia pierde una dintre cele mai originale și rafinate artiste ale sale. Datorită vocii sale unice și talentului său interpretativ excepțional, ea a marcat istoria cântecului, teatrului și spectacolului italian”, a transmis ministrul.
Un omagiu a fost adus și de președintele Camerei Deputaților, Lorenzo Fontana, care a declarat: „Cu vocea sa unică, ea a marcat istoria muzicii italiene, lăsând o moștenire artistică care va rămâne pentru totdeauna gravată în inimile tuturor”.
Născută la Milano pe 22 septembrie 1934, Ornella Vanoni a debutat în lumea artistică în 1956 ca actriță de teatru, formându-se la Academia Piccolo Teatro sub îndrumarea regizorului Giorgio Strehler.
Spre sfârșitul anilor ’50, ea s-a făcut remarcată prin interpretarea pieselor din repertoriul „canzoni della mala”, inspirate din lumea interlopă milaneză, primind supranumele de „cantante della mala”. Ascensiunea sa a continuat în anii ’60, perioadă marcată de colaborarea cu Gino Paoli și lansarea unor șlagăre precum „Senza fine” și „Che cosa c’è”. În 1964, a câștigat Festivalul Cântecului Napolitan cu piesa „Tu si na cosa grande”.
Palmaresul său include opt participări la Festivalul de la Sanremo. Cea mai bună clasare a fost locul al doilea, obținut în 1968 cu piesa „Casa Bianca”, artista reușind să se poziționeze pe locul patru în alte trei ediții (1967, 1970 și 1999). Vânzările sale totale depășesc 55 de milioane de discuri.
Cariera sa a inclus și prezențe constante în televiziune și cinematografie, Vanoni experimentând genuri diverse, de la bossa nova la jazz. Albumul „La voglia, la pazzia, l’incoscienza e l’allegria”, realizat în 1976 alături de Vinícius de Moraes și Toquinho, a fost inclus de publicația Rolling Stone pe lista celor mai bune 100 de albume italiene din istorie.
În 2008, artista a sărbătorit jumătate de secol de activitate printr-un concert în Piazza Duomo din Milano, în fața a 35.000 de spectatori. Ulterior, la vârsta de 83 de ani, în 2018, a impresionat la Sanremo într-un trio cu Pacifico și Bungaro, performanța fiind răsplătită cu Premiul Criticilor pentru piesa „Imparare ad amarsi”.
Unul dintre cele mai cunoscute hituri ale sale, „L’appuntamento” (1970), a revenit în atenția publicului internațional după ce a fost inclus pe coloana sonoră a filmului „Ocean’s Twelve” din 2004.
Renumită pentru sinceritatea și umorul său, Ornella Vanoni a vorbit adesea despre singurătate și bătrânețe. În memoriile sale, artista se descria astfel: „Sunt una dintre acele femei. Femei în flăcări, fragile și pline de tandrețe, ascunse în spatele izbucnirilor nervoase, al detașării elegante și al sarcasmului”.
