Greșeala care îți umflă factura dacă ai încălzire în pardoseală. Temperatura la care trebuie pusă centrala
O eroare frecventă întâlnită în rândul românilor care dețin sisteme de încălzire în pardoseală este utilizarea centralei termice după modelul radiatoarelor convenționale. Conform unei analize publicate de Redactia.ro, reglarea unei temperaturi prea ridicate din dorința de a obține căldură instantanee nu produce doar disconfort, ci poate afecta structura finisajelor și crește inutil consumul de resurse.
Pentru o funcționare optimă, temperatura apei care circulă prin instalație ar trebui să fie setată în intervalul 35-45 de grade Celsius. Această valoare este suficientă pentru a asigura un climat plăcut, menținând o diferență de 5-10 grade între tur și retur, ceea ce confirmă randamentul sistemului.
Alegerea temperaturii trebuie să țină cont și de materialele folosite la finisarea podelelor. În cazul parchetului masiv sau stratificat, pragul recomandat este de 25-28 de grade Celsius pentru a evita degradarea materialului prin uscare excesivă. Materialele precum gresia sau piatra naturală, având o conductivitate mai bună, pot suporta temperaturi de până la 30-32 de grade. Pentru încăperile unde există mochete sau covoare, nivelul termic optim se situează între 20 și 25 de grade Celsius, cu precizarea că acestea nu trebuie să fie foarte groase pentru a nu bloca transferul de căldură.
Gestionarea căldurii poate varia și în funcție de destinația camerei, fiind preferate temperaturi ușor mai mari în băi și valori mai scăzute în dormitoare. Utilizarea termostatelor programabile și a senzorilor externi ajută la adaptarea automată a sistemului în funcție de condițiile meteorologice și de programul zilnic al familiei.
Un aspect critic este inerția termică ridicată a încălzirii în pardoseală, ceea ce înseamnă că sistemul reacționează lent la schimbări. Din acest motiv, orice ajustare trebuie făcută gradual, cu maximum 5 grade pe zi, în special după perioade lungi de inactivitate. O configurare corectă a instalației are capacitatea de a reduce facturile la energie cu un procent cuprins între 15% și 20%.
