Iată cu CÂT SE SCUMPESC facturile la gaze după eliminarea plafonării din…

Eliminarea pragului maxim de preț pentru gazele naturale, prevăzută pentru data de 1 aprilie 2026, va genera scumpiri notabile și o modificare de strategie în rândul furnizorilor. Potrivit unei analize publicate de Redacția.ro și semnată de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), noile oferte listate de ANRE sugerează o revenire la marje de profit ridicate și o repoziționare a jucătorilor din piață.

Noile tarife propuse de furnizori pentru perioada post-liberalizare variază între 0,32 și 0,41 lei/kWh cu TVA inclus. Această evoluție arată că prețurile nu mai sunt stabilite strict în funcție de costul materiei prime, ci includ riscuri comerciale extinse, prudență și dorința de a obține profituri mai mari.

Conform expertului Dumitru Chisăliță, raportat la costurile actuale, aceste diferențe sunt majore. Prețul gazului tranzacționat pe Bursa Română de Mărfuri pentru trimestrele 2 și 3 din 2026 este de aproximativ 0,31 lei/kWh, în timp ce pe bursa europeană TTF este de circa 0,29 lei/kWh. În timp ce o ofertă de 0,32 lei/kWh înseamnă o creștere de doar 3% față de prețul plafonat actual, tariful de 0,41 lei/kWh reprezintă o majorare de 32%, considerată o „repoziționare brutală”.

„Ofertele apărute pe pagina ANRE pentru 1 aprilie 2026 – între 0,32 și 0,41 lei/kWh cu TVA inclus – nu sunt doar un set de prețuri noi. Sunt, de fapt, un semnal. Un semnal că piața de furnizare nu mai prețuiește energia în funcție de costul mărfurilor, ci în funcție de mărimea riscului, prudență comercială și – la unii jucători – o revenire evidentă la marje ridicate. Când costurile cu gazele naturale, luând în considerare prețul tranzacționat pe Bursa Română de Mărfuri (BRM) pentru trimestrul 2 și 3 din 2026, sunt de 0,31 lei/kWh, când costurile cu gazele naturale, luând în considerare prețul tranzacționat pe Bursa Europeană de Gaz – TTF pentru anul 2026 sunt de 0,29 lei/kWh, când prețul facturat în luna decembrie 2025 a fost de 0,29 lei/kWh, o ofertă de 0,32 lei/kWh înseamnă creștere de 3% față de prețul plafonat. E o mișcare aproape neutră: poate un cost administrativ mai mare, o ajustare de portofoliu, o actualizare normală. În schimb, capătul superior al intervalului, 0,41 lei/kWh, înseamnă +32% față de prețul plafonat – iar aici nu mai vorbim despre ajustări, ci despre o repoziționare brutală”, explică Chisăliţă.

Marjele comerciale ale operatorilor ar putea înregistra un salt semnificativ: dacă în prezent acestea sunt de circa 4%, ofertele pentru 2026 indică marje ce pot urca până la 22%. Dincolo de costurile legate de dezechilibre, pierderi sau finanțare, analiza arată că unii furnizori renunță la competiția pentru volume mari în favoarea unor profituri sigure.

Majorarea prețului gazelor are și un impact fiscal direct. Deși cota de TVA rămâne aceeași, suma efectivă plătită de către consumator va crește proporțional cu baza de calcul. O scumpire de 32% a prețului gazului va atrage o creștere similară a valorii TVA din factură, aducând mai mulți bani atât furnizorilor, cât și bugetului de stat.

„Dacă în prezent vedem marje de ordinul 4%, pentru 2026 apar oferte care sugerează echivalentul unor marje care urcă spre circa 22%. Sigur, o parte din această ‘marjă’ este, în realitate, o anvelopă de risc: costuri de dezechilibru, pierderi, finanțare, neîncasări, incertitudini. Dar o parte devine clară, unii furnizori nu mai aleargă după volum, ci după profit curat și previzibil. Iar când prețul final crește, apare inevitabil și efectul fiscal. TVA nu ‘se schimbă’ procentual, însă ca sumă în factură crește direct proporțional cu baza. Așadar, o creștere a prețului final cu 32% duce și la o creștere cu aproximativ 32% a sumelor plătite ca TVA. Pentru consumator, asta înseamnă un lucru simplu, nu doar că plătește mai mult furnizorului, dar plătește mai mult și statului. Factura devine mai grea din ambele direcții”, subliniază președintele AEI.

Datele AEI mai evidențiază un decalaj între piața internă și cea europeană. Prețul gazului pe Bursa Română de Mărfuri este de 0,16 lei/kWh, cu 26% mai mare decât pe hub-ul TTF (0,127 lei/kWh). Această discrepanță este cauzată de lipsa de lichiditate, structura pieței locale și riscurile percepute de actori.

Impactul bugetar asupra populației este unul substanțial. Pentru un apartament cu două camere, cheltuielile anuale pot crește cu sume cuprinse între 150 și 1.500 de lei, în timp ce pentru o casă scumpirea ar putea varia între 300 și 3.000 de lei anual.

„Gazul nu este doar o marfă separată; în Europa, el rămâne unul dintre reperele principale pentru prețul marginal al electricității. Cu alte cuvinte, acest spread se poate vedea în lanț, chiar dacă nu explică integral creșterile mari din retailul de energie electrică. Ce e important de înțeles este că aceste oferte pentru 2026 nu arată neapărat o explozie de cost real al gazelor, ci mai degrabă o schimbare de paradigmă, furnizorii prețuiesc viitorul ca pe o perioadă în care ‘ieftin’ înseamnă ‘periculos’. Iar consumatorul se află în mijlocul unei piețe unde prețul nu reflectă doar kilowattul/oră, ci și frica de instabilitate, dorința de profit și libertatea comercială. În final, intervalul 0,32 – 0,41 lei/kWh nu e doar o diferență de 9 bani. Este o diferență de model economic. Unii furnizori vor cotă, alții vor marjă și selecție. Pentru consumatori, asta înseamnă că, în 2026, cel mai important lucru nu va fi gazul – ci lipsa de atenție la ofertă”, avertizează Dumitru Chisăliță.

Evoluția actuală este pusă pe seama gestionării ineficiente a procesului de pregătire a liberalizării. Chisăliță susține că o strategie bazată pe transparență, cu publicarea periodică a ofertelor și a marjelor comerciale pe parcursul ultimului an, ar fi putut genera prețuri finale mai mici decât cele plafonate în prezent.

„Această situație se datorează în primul rând modului în care (nu) a fost gestionată pregătirea eliminării plafonului la gaze. Aceste oferte dacă erau făcute treptat, obligatoriu, lună de lună în ultimul an, fără presiunea blocării tranzacțiilor pe BRM în ultimele luni, fără ‘continuăm”, ‘nu continuăm’ plafonarea care au tras în sus prețul gazului marfă în România, cu obligarea publicării marjei comerciale a furnizorului pe factură, cu un angajament clar ‘dăm surplusul de TVA, din creșterea prețului din ultimii ani înapoi consumatorului’, am fi avut prețuri corecte în România și acestea trebuiau să fie mai mici decât prețul plafonat. Viteza cu care se vor realiza contractele pentru 1 aprilie 2026, din cauza tuturor acestor analize peste analize, care au creat artificial această criză de timp, îi împinge pe români să ‘înghită’ aceste prețuri prin semnarea tacită a contractelor fără să știe pe ce prețuri, la gaze”, conchide Dumitru Chisăliță.

În absența unei tranziții line, mulți consumatori riscă să accepte noile contracte în mod automat, fiind sub presiunea timpului și a lipsei de claritate privind ofertele de pe piață începând cu data de 1 aprilie 2026.