Înălțarea Sfintei Cruci, 14 septembrie. Ce nu este bine să faci de Ziua Crucii și ce tradiții se păstrează

Înălțarea Sfintei Cruci, 14 septembrie. Ce nu este bine să faci de Ziua Crucii și ce tradiții se păstrează
Înălțarea Sfintei Cruci este sărbătorită în fiecare an pe 14 septembrie și este una dintre cele mai importante sărbători din calendarul creștin ortodox.
Sărbătoarea amintește atât de aflarea Crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos, cât și de înălțarea acesteia în văzul credincioșilor.
Ziua de 14 septembrie este asociată și cu numeroase tradiții populare, însă acestea nu trebuie confundate cu rânduiala Bisericii.
De ce este sărbătorită Înălțarea Sfintei Cruci pe 14 septembrie
Potrivit tradiției bisericești, sărbătoarea este legată de două evenimente importante.
Primul îl reprezintă aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și înălțarea ei solemnă înaintea credincioșilor.
Sfântul Împărat Constantin cel Mare și-ar fi dorit să fie găsită Crucea, iar mama sa, împărăteasa Elena, a mers la Ierusalim.
Tradiția creștină spune că, în locul în care se credea că fusese îngropată Crucea, au fost găsite trei cruci și o inscripție cu referire la Iisus Nazarineanul.
Identificarea Crucii lui Hristos este legată, în relatările bisericești, de mai multe minuni.
Patriarhul Macarie al Ierusalimului a ridicat ulterior Sfânta Cruce înaintea mulțimii, pentru ca oamenii să o poată vedea și cinsti.
Biserica Învierii Domnului și sărbătoarea din 14 septembrie
Potrivit tradiției bisericești, Sfântul Constantin cel Mare a zidit în acel loc Biserica Învierii Domnului, sfințită la 13 septembrie 335.
A doua zi, pe 14 septembrie, Patriarhul Macarie al Ierusalimului a arătat din nou Sfânta Cruce credincioșilor.
De aici s-a păstrat sărbătoarea Înălțării sau Arătării Sfintei Cruci.
Sfânta Cruce, readusă la Ierusalim
Al doilea eveniment asociat sărbătorii este readucerea Sfintei Cruci la Ierusalim după ce fusese luată de perși.
Potrivit relatării tradiționale, în anul 629, împăratul bizantin Heraclius a înfrânt armatele persane și a readus Crucea la Ierusalim.
Aceasta a fost așezată cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt, iar în anul următor a fost din nou înălțată în văzul credincioșilor.
Ulterior, sărbătoarea s-a răspândit în întreaga Biserică de Răsărit.
De ce se ține post de Ziua Crucii
Înălțarea Sfintei Cruci este o zi de post, deoarece amintește de Patimile și Răstignirea Mântuitorului.
Postul are înainte de toate o semnificație spirituală, fiind legat de rugăciune, cumpătare și reculegere.
În tradiția populară, oamenii obișnuiesc să postească și pentru sănătatea familiei, spor și bunăstare.
Ce nu este bine să faci pe 14 septembrie
Fiind o sărbătoare importantă, credincioșii sunt îndemnați să acorde mai mult timp rugăciunii și vieții spirituale.
În tradiția populară se evită muncile grele și activitățile gospodărești care pot fi amânate.
Acest obicei nu trebuie însă transformat într-o regulă potrivit căreia orice activitate necesară ar reprezenta automat un păcat.
Sensul zilei este acela de a pune pe primul plan rugăciunea, liniștea și apropierea de Dumnezeu.
Obiceiul pomenirii celor adormiți
În unele zone se păstrează tradiția de a duce la biserică ofrande în memoria celor care au murit.
Există obiceiul ca anumite alimente sau vase cu miere și lapte să fie oferite de pomană celor nevoiași.
Aceste practici diferă de la o zonă la alta și aparțin în mare parte tradiției populare.
Ziua Crucii și începutul culesului viilor
În mai multe regiuni viticole, 14 septembrie era considerată perioada în care începea culesul viilor.
Tradiția spune că preotul putea binecuvânta via și butoaiele cu vin.
În unele locuri, ultimii struguri nu erau culeși, fiind lăsați păsărilor și numiți popular „Strugurii lui Dumnezeu”.
Plantele aduse la biserică
Pe 14 septembrie se păstrează în unele comunități obiceiul de a aduce la biserică busuioc, mentă, maghiran sau cimbru.
Plantele sunt binecuvântate și apoi păstrate în gospodării, adesea lângă icoane.
În tradiția populară, busuiocului sfințit i-au fost atribuite de-a lungul timpului diferite întrebuințări și proprietăți.
Aceste credințe nu trebuie însă confundate cu recomandările medicale.
Tradiții legate de pomi și gospodărie
În unele zone există obiceiul ca pe ramurile pomilor care nu mai rodesc să fie puse mici cruci făcute din busuioc sfințit și plante.
Oamenii sperau astfel ca pomii să rodească din nou.
Tot de Ziua Crucii, în anumite gospodării se băteau nucii sau se adunau ramuri de alun.
Tradiția populară le atribuia ramurilor de alun culese în această zi diferite puteri, inclusiv aceea de a ajuta la găsirea izvoarelor subterane.
Ce alimente se spune că nu se mănâncă
O altă credință populară spune că pe 14 septembrie nu ar trebui consumate anumite alimente precum usturoiul, nucile, prunele sau pepenii.
Explicația folclorică este legată de forma miezului acestora, asociată cu semnul crucii.
Aceasta este însă o superstiție populară și nu reprezintă o interdicție oficială a Bisericii Ortodoxe.
Semnele vremii de Ziua Crucii
În tradiția populară, 14 septembrie reprezenta și un reper pentru schimbarea anotimpurilor.
Se spunea că plecarea cocorilor anunță vreme rece, tunetul prevestește o toamnă lungă, iar ciorile gălăgioase ar fi semn de brumă.
Ziua Crucii era considerată momentul în care vara se încheie și toamna își intră în drepturi.
Credințe populare despre natură și belșug
O veche credință spune că, după Ziua Crucii, pământul începe să se „închidă” pentru iarnă, iar insectele și șerpii se retrag.
În unele zone exista și obiceiul păstrării în portofel a unor monede binecuvântate alături de o cruciuliță, cu speranța că acestea vor aduce spor și belșug.
Și aceste practici țin de tradiția populară, nu de o obligație religioasă.
Ce este cu adevărat important pe 14 septembrie
Pentru credincioși, esența sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci nu stă într-o listă de superstiții sau interdicții.
Ziua este dedicată cinstirii Sfintei Cruci, postului, rugăciunii, reculegerii și amintirii Jertfei lui Hristos.
Tradițiile populare pot face parte din patrimoniul cultural al comunităților, dar trebuie deosebite de învățătura și rânduiala Bisericii.

