Lovitură pentru românii care stau la bloc! Cine e obligat să dea bani pentru acoperiș, chiar dacă stă la parter
Potrivit legislației din România, responsabilitatea pentru întreținerea și repararea zonelor comune ale unui bloc revine tuturor proprietarilor, indiferent de etajul la care este situat apartamentul sau dacă aceștia utilizează direct acele spații. Fiecare locatar are obligația legală de a contribui financiar la intervențiile care vizează acoperișul, terasele, ascensoarele, subsolurile sau alte componente de folosință comună ale clădirii.
Reglementările privind organizarea și administrarea asociațiilor de proprietari sunt prevăzute în Legea nr. 196/2018. Acest act normativ stabilește regulile de înființare și funcționare a asociațiilor, precum și îndatoririle acestora în procesul de exploatare și conservare a proprietăților colective, după cum notează publicația Cancan.ro.
Înființarea unei asociații de proprietari necesită acordul scris al cel puțin jumătate plus unu dintre proprietarii imobilului respectiv. Această entitate are misiunea de a administra fondurile colective și de a planifica lucrările de reparații, modernizare sau reabilitare, asigurându-se că imobilul este menținut într-o stare tehnică optimă.
Toate activitățile de întreținere a părților comune intră în sarcina asociației, iar cheltuielile rezultate sunt catalogate drept cheltuieli comune. În acest sens, fiecare proprietar este obligat să achite anual o contribuție către fondul de reparații, banii fiind utilizați strict pentru părțile comune, indiferent dacă reparația respectivă are un impact direct asupra apartamentului proprietarului sau nu.
Definiția legală a părților comune include subsolul, coloanele și conductele pentru utilități (apă, canalizare, căldură, curent electric), alături de casa scării, spălătorie și uscătorie. De asemenea, acoperișul, fațadele, terasa, liftul, interfonul și structura de rezistență a imobilului sunt considerate proprietate comună.
Calculul contribuțiilor financiare pentru aceste spații nu se bazează pe numărul de apartamente ori pe nivelul la care se află locuința, ci pe cota-parte indiviză. Această valoare este înscrisă în actul de proprietate al fiecărei unități locative sau în cartea funciară și determină proporția în care fiecare vecin trebuie să participe la costurile de întreținere ale clădirii.
