Părinții sunt OBLIGAȚI să plătească pensia alimentară până la vârsta de…

Pensia de întreținere, cunoscută în limbaj colocvial sub denumirea de pensie alimentară, reprezintă o responsabilitate legală esențială care revine părinților după un divorț sau o separare. Această obligație vizează asigurarea resurselor necesare pentru creșterea, educarea și pregătirea profesională a copiilor minori, fiind aplicabilă indiferent dacă părinții au fost sau nu căsătoriți.

Criterii de stabilire și calculul contribuției lunare

Conform reglementărilor din Codul Civil, această formă de sprijin ar trebui executată, în mod prioritar, în natură, prin furnizarea directă a celor necesare traiului și educației. Totuși, pentru a facilita procesul, în cele mai multe cazuri se optează pentru plata unei sume fixe sau a unui procent din veniturile lunare. În situația unui divorț amiabil la notar, părinții au libertatea de a stabili de comun acord suma și modalitatea de plată.

Potrivit datelor furnizate de capital.ro, cuantumul pensiei de întreținere este plafonat în funcție de numărul de copii și de veniturile nete ale părintelui:

• Până la o pătrime (1/4) din venitul net lunar pentru un singur copil;
• Până la o treime (1/3) din venitul net lunar pentru doi copii;
• Până la jumătate (1/2) din venitul net lunar pentru trei sau mai mulți copii.

Deși instanțele tind să stabilească aceste procente la nivelul maxim prevăzut de lege, părinții pot decide să ofere sume mai mari dacă nevoile copilului o impun. Obligația de întreținere nu se limitează doar la părinți și copii, ci poate exista, în condiții specifice, între soți, foști soți, frați și surori sau alte rude în linie dreaptă.

Procedura juridică și durata obligației de plată

Pentru a obține pensia de întreținere, persoana interesată poate depune o cerere în instanță, fie ca acțiune separată, fie în cadrul procesului de divorț sau de stabilire a domiciliului minorului. Judecătorii pot dispune inclusiv măsuri provizorii până la finalizarea litigiului, după analizarea probelor și audierea părților implicate.

În ceea ce privește durata acestei obligații, regula generală este că sprijinul se acordă minorilor până la împlinirea vârstei de 18 ani. Totuși, dacă tânărul își continuă studiile, părinții sunt obligați să îl întrețină până la finalizarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.

Există și situații excepționale în care, dacă părinții nu pot asigura întreținerea fără a-și periclita propria existență, instanța poate hotărî ca nevoile copilului să fie acoperite prin valorificarea bunurilor acestuia, în limitele permise de lege.

Consecințele neplății și sancțiunile penale

Atunci când obligația de plată nu este respectată, beneficiarul poate recurge la executarea silită. Cea mai utilizată metodă este poprirea pe salariu, însă se poate ajunge și la executarea bunurilor mobile sau imobile ale debitorului. Mai mult, neplata cu rea-credință a sumelor stabilite constituie infracțiune.

Conform Codului Penal, nerespectarea acestor îndatoriri se sancţionează sub încadrarea de abandon de familie. Articolul 378 prevede următoarele:

„Art. 378. – Abandonul de familie

(1) Săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneia dintre următoarele fapte:

1. a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunându-l la suferinţe fizice sau morale;

2. b) neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiei de întreţinere prevăzute de lege;

3. c) neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează neexecutarea, cu rea-credinţă, de către cel condamnat a prestaţiilor periodice stabilite prin hotărâre judecătorească, în favoarea persoanelor îndreptăţite la întreţinere din partea victimei infracţiunii.

(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(4) Fapta nu se pedepseşte dacă, înainte de terminarea urmăririi penale, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile.

(5) Dacă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru aceasta.”