Studiu pe termen lung despre lisinopril și riscul de AVC. Ce arată datele și cine ar putea fi mai vulnerabil

Un studiu desfășurat pe o perioadă de 23 de ani a analizat efectele pe termen lung ale mai multor medicamente utilizate pentru tratamentul hipertensiunii arteriale.

Cercetarea a urmărit peste 33.000 de pacienți și a comparat lisinoprilul, amlodipina și clortalidona.

Potrivit informațiilor prezentate în studiu, mortalitatea cardiovasculară generală a fost similară între cele trei tratamente, însă în cazul pacienților care au primit lisinopril a fost observată o rată mai mare a deceselor prin accident vascular cerebral.

Ce a urmărit studiul

Cercetătorii au monitorizat pacienții timp de peste două decenii, ceea ce a permis evaluarea unor efecte pe termen lung care nu sunt întotdeauna vizibile în studiile mai scurte.

Potrivit datelor citate, tratamentul cu lisinopril ar fi fost asociat cu un risc relativ cu aproximativ 19% mai mare de deces prin accident vascular cerebral comparativ cu anumite alternative analizate.

Această asociere nu înseamnă însă că medicamentul provoacă în mod direct accidente vasculare cerebrale și nici că este periculos pentru toți pacienții.

Ce este lisinoprilul

Lisinoprilul face parte din clasa inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei, cunoscuți drept inhibitori ECA.

Aceste medicamente sunt utilizate frecvent pentru controlul tensiunii arteriale și în anumite afecțiuni cardiovasculare.

Tratamentul poate influența nivelul potasiului din sânge, motiv pentru care unii pacienți necesită monitorizare periodică, în special dacă au probleme renale sau iau și alte medicamente care afectează potasiul.

De ce unii pacienți pot avea un profil de risc diferit

Potrivit informațiilor prezentate, efectele lisinoprilului pot varia în funcție de vârstă, funcția renală, prezența diabetului și alte caracteristici individuale.

Pacienții cu boală renală pot metaboliza sau elimina diferit anumite medicamente, ceea ce poate influența atât eficiența, cât și riscul de reacții adverse.

În același timp, inhibitorii ECA pot crește nivelul de bradikinină, mecanism asociat cunoscut cu anumite reacții adverse, precum tusea seacă.

Legătura exactă dintre aceste mecanisme și riscul de accident vascular cerebral rămâne însă un subiect care trebuie interpretat cu prudență.

Ce categorii au avut rezultate diferite

Conform studiului citat, pacienții cu diabet sau boală renală cronică ar fi prezentat un profil diferit de beneficii și riscuri.

În schimb, persoanele cu vârsta de peste 65 de ani, fără diabet sau afecțiuni renale, ar fi avut o creștere relativă mai mare a riscului de deces prin accident vascular cerebral.

De asemenea, în datele prezentate, femeile ar fi avut o vulnerabilitate mai mare decât bărbații în ceea ce privește acest risc.

Cercetătorii nu au stabilit însă cu certitudine cauza acestor diferențe.

Riscul absolut rămâne redus

Este importantă diferența dintre riscul relativ și riscul absolut.

Potrivit informațiilor prezentate, creșterea riscului absolut ar fi fost de aproximativ 2-3 decese suplimentare prin accident vascular cerebral la 1.000 de pacienți pe o perioadă de aproximativ 20 de ani.

Prin urmare, rezultatul nu înseamnă că persoanele care iau lisinopril se confruntă automat cu un risc ridicat de AVC.

Tratamentul nu trebuie întrerupt fără recomandarea medicului

Persoanele care iau lisinopril nu ar trebui să întrerupă sau să modifice tratamentul pe baza acestor informații.

Schimbarea unui medicament pentru hipertensiune trebuie făcută numai după discuția cu medicul, care poate evalua vârsta, tensiunea arterială, funcția renală, analizele și celelalte afecțiuni ale pacientului.

Amlodipina și clortalidona sunt alte medicamente utilizate în tratamentul hipertensiunii, însă alegerea între ele și un inhibitor ECA depinde de situația fiecărui pacient.

Monitorizarea potasiului și a funcției renale

În timpul tratamentului cu inhibitori ECA, medicul poate recomanda verificarea funcției renale și a nivelului de potasiu.

Frecvența analizelor nu este aceeași pentru toată lumea și trebuie stabilită individual.

De asemenea, suplimentele de potasiu sau înlocuitorii de sare care conțin potasiu nu ar trebui utilizați fără recomandare medicală de către persoanele aflate sub astfel de tratamente.

Studiul susține ideea unui tratament individualizat

Concluzia principală a cercetării nu este că lisinoprilul trebuie evitat, ci că tratamentul hipertensiunii trebuie adaptat profilului fiecărui pacient.

Vârsta, bolile asociate, funcția renală și răspunsul individual la tratament pot influența alegerea celei mai potrivite terapii.

Rezultatele studiului trebuie interpretate împreună cu medicul și nu reprezintă un motiv pentru întreruperea tratamentului fără supraveghere medicală.