Succesiune 2026: Câți bani primesc copiii și cine rămâne fără moștenire. Regula din lege care schimbă totul!
Disputele recente apărute în spațiul public după moartea Rodicăi Stănoiu au readus în atenție regulile complexe ale moștenirii și modul în care se realizează dezbaterea succesorală în 2026. Conform informațiilor furnizate de România TV, procesul de succesiune asigură transferul patrimoniului unei persoane decedate către moștenitorii săi, fie în baza legii, fie conform dorințelor exprimate prin testament.
Regulile privind împărțirea averii sunt explicate clar de Codul Civil: în prezența copiilor, soțul supraviețuitor are dreptul la o cotă de un sfert (1/4) din masa succesorală, restul de trei sferturi (3/4) fiind distribuit în mod egal între descendenți. Legislația stabilește că „Descendenţii sunt copiii defunctului şi urmaşii lor în linie dreaptă la nesfârşit” și că aceștia, „În concurs cu soţul supravieţuitor, descendenţii defunctului, indiferent de numărul lor, culeg împreună trei sferturi din moştenire.” De asemenea, trebuie reținut că „Moştenirea […] se împarte între aceştia în mod egal.”
Procedura se desfășoară, în mod obișnuit, la un birou notarial, unde se identifică succesibilii și se stabilesc cotele acestora. Moștenirea se consideră deschisă chiar din momentul decesului, însă transferul bunurilor devine definitiv doar dacă persoanele cu vocație succesorală acceptă moștenirea. Termenul legal în care moștenitorii pot accepta sau refuza averea este de un an de la data decesului. În cazul în care nu există nicio manifestare de voință în acest interval, se poate considera că moștenirea a fost acceptată tacit.
Legea prevede și situații de nedemnitate succesorală, prin care anumite persoane sunt excluse de la dreptul de a moșteni. Printre aceștia se numără „condamnatul, pentru că a omorât sau a încercat să-l omoare pe defunct”, persoana care a depus împotriva defunctului „o acuzațiune capitală, declarată de judecată calomnioasă” sau „moștenitorul major care, având cunoștință de omorul defunctului, nu a denunțat acest lucru justiției”.
În ceea ce privește datoriile lăsate de defunct, moștenitorii legali răspund pentru acestea „numai în limita valorii bunurilor moștenite”. Acest principiu al beneficiului de inventar înseamnă că, dacă o persoană moștenește o proprietate de 100.000 de lei, dar datoriile celui decedat sunt de 150.000 de lei, moștenitorul va fi obligat să achite doar suma acoperită de valoarea bunului primit, respectiv 100.000 de lei.
Dosarul de succesiune necesită o serie de documente esențiale: actele de identitate ale urmașilor, certificatul de deces în original, certificatele de stare civilă (naștere, căsătorie), actele de proprietate ale bunurilor și testamentul, acolo unde există. În cazurile mai complexe, conform România TV, sunt necesare și certificate de atestare fiscală care să confirme lipsa datoriilor la bugetul de stat, extrase de cont, certificate de acționar sau acte pentru locurile de veci.
Costurile pentru finalizarea succesiunii sunt suportate de moștenitori proporțional cu partea primită. O facilitate fiscală importantă este scutirea de impozitul de 1% din valoarea bunurilor pentru cei care finalizează procedura în termen de maxim doi ani de la data decesului. După acest termen, taxa devine obligatorie. De exemplu, pentru succesiunea unui apartament evaluat la 100.000 de euro, taxele notariale ajung la circa 6.000 de lei, la care se adaugă aproximativ 800 de lei pentru înscrierea în cartea funciară.
Ierarhia moștenitorilor legali este structurată în patru mari categorii, începând cu copiii și nepoții (Grupa I), urmați de părinți și frați (Grupa a II-a), bunici (Grupa a III-a) și până la rudele de gradul al patrulea, cum sunt verii primari (Grupa a IV-a). Regulamentul este strict: „Descendenţii defunctului înlătură moştenitorii din celelalte clase”, deci existența și acceptarea moștenirii de către copii anulează drepturile rudelor din celelalte grupe.
