Toți GOSPODARII trebuie să stropească viile și pomii pe 1 februarie doar cu…
În calendarul creștin ortodox, ziua de 1 februarie 2026 este dedicată prăznuirii Sfântului Mucenic Trifon, cunoscut în tradiția religioasă pentru darul tămăduirii și puterea de a alunga spiritele necurate. Născut într-o familie de creștini din localitatea Campsada, în provincia Frigia, acesta a trăit sub conducerea împăraților romani Gordian (238–249) și Deciu (249–251), perioadă marcată de prigoana împotriva adepților creștinismului.
Sfântul Trifon și-a demonstrat devotamentul prin faptul că s-a predat de bunăvoie ostașilor trimiși să-l aresteze, după ce fusese denunțat. În fața tribunalului, tânărul și-a mărturisit credința folosind cuvinte care au rămas consemnate în scrierile bisericești:
„Numele îmi este Trifon, iar patria îmi este Campsada, aproape de cetatea Apamia; noroc la noi nu este, nici nu s-a auzit vreodată; credem că toate se fac cu dumnezeiasca purtare de grijă și cu negrăita Lui înțelepciune, și nu prin noroc sau mersul stelelor, nici întâmplător. Sunt liber și slujesc numai lui Dumnezeu, iar Hristos este credința mea, Hristos slava mea și cununa laudei mele.”
Deși a fost supus unor torturi crunte pentru a renunța la convingerile sale și pentru a aduce jertfe zeităților păgâne, sfântul a rămas ferm pe poziție. Acesta le-a transmis chinuitorilor săi: „Nimic nu veți spori, o, înșelătorilor, căci nu veți putea întoarce pe cei ce nădăjduiesc cu adevărat spre Dumnezeul cel tare și viu din calea cea dreaptă și să-i plecați la idolii voștri.” În final, Trifon a fost condamnat la moarte prin decapitare, dându-și sufletul în mâinile divinității înainte de execuție.
Conform datelor oferite de Redactia.ro, prima zi a lunii februarie este marcată de o serie de tradiții populare, în special în mediul rural, unde Sfântul Trifon este considerat ocrotirea recoltelor și a animalelor. Gospodarii obișnuiesc să stropească viile și câmpurile cu apă sfințită pentru a preveni bolile plantelor și atacurile dăunătorilor, ritualul simbolizând pregătirea pentru noul sezon agricol.
Totodată, sfântul este văzut ca un protector al vitelor. În comunitățile tradiționale, deținătorii de animale rostesc rugăciuni speciale și sfințesc hrana și adăposturile acestora pentru a asigura sănătatea turmelor. Pentru credincioși, această zi reprezintă și un prilej de introspecție, mulți alegând să participe la liturghie și să ceară ajutor pentru vindecarea propriilor suferințe.
Tradiția mai îndeamnă la menținerea ordinii în locuințe, curățenia generală fiind văzută ca o metodă de eliminare a influențelor negative. De asemenea, în anumite regiuni, se menține obiceiul de a oferi de pomană plăcinte sau colaci către rude și vecini, gest ce întărește coeziunea socială.
Luna februarie, cea mai scurtă din calendarul gregorian, are o importanță majoră și prin alte sărbători religioase de amploare. Printre acestea se numără Întâmpinarea Domnului (sărbătorită cu cruce roșie pe 2 februarie), Sfântul Haralambie (10 februarie), Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul (24 februarie) și cinstirea Sfinților Ioan Casian și Gherman (28 februarie).
