Un val de scumpiri a cuprins industria ospitalității din Grecia, o destinație de vacanță preferată de români…

Cu doar câteva ore înainte de a deschide noul restaurant situat în centrul atenei, bucătarul Argyro Koutsou are o problemă care îi dă o mare durere de cap: să pună sau nu cartofi prăjiți în meniu?

”Îmi vine să râd, dar lui nu prea… În restaurantul unde am lucrat, foloseam două uleiuri de măsline, ambele extravirgine: unul pentru tigaie și celălalt pentru salate”, explică el. Primul tip de ulei îl luam cu 5,5 euro pe litru iar al doilea cu 7,5 euro/litru. Cel de 7,5 euro a ajuns la 17 euro, iar cel de 5,5 a trecut la 10 euro.

Spune-mi, ce să fac? Ca sa am cartofi prăjiți ar trebui să taxez clienții cu 7 euro pentru portie… Sau ar trebui să pun ulei de semințe care este otravă? Oricum, o să am coșmaruri în somn cu recenzii pe Google pe care o să le primesc- fie că dau cartofi prăjiți cu 7 euro într-un restaurant, fie că folosesc ulei de semințe…”, explică bucătarul grec situația în care se găsește, în articolul publicat de Kathimerini.

La fel, un alt bucătar, Periklis Koskina, se plânge de cât a crescut prețul unei salate grecești. ”Aud oameni indignați care îmi spun că au plătit 13 euro pentru salată. Dar, chiar dacă găsești uleiul potrivit, roșia potrivită, capera potrivită și măslinele potrivite și adaugi toate costurile legate de transportul lor la restaurant, vei înțelege că acesta este prețul pe care îl vei avea de plătit”.

Indiferent de modul în care bucătarii explică nivelul din ce în ce mai ridicat al prețurilor din restaurantele ateniene, toată lumea e de acord că este vorba de o scumpire majoră și că o notă de plată care înainte de pandemie era de 30 de euro pentru o persoană, acum este 50 de euro, iar cea de 50 a devenit de 80!

În zona vinurilor prețurile ajung la 70-80 de euro, un nivel ce poate fi considerat prohibitiv chiar și pentru cei despre care se poate spune că aparțin clasei de mijloc a societății.

Firesc, jurnaliștii eleni se întreabă cât este de posibil ca bucătăria greacă de calitate să ajungă un produs scump, accesibil doar câtorva persoane?

”După pandemie, restaurantele s-au deschis toate cu vechile liste de prețuri. Marea panică a venit odată cu invadarea Ucrainei, când toată lumea s-a trezit cu explozia prețurilor la energie. Era vremea când vedeam că souvlakiul de cartier costa un euro și jumătate. În prima fază, energia a crescut brusc cu 20%. Pe nota de plată creșterea a fost de 7-8%. Dar apoi creșterile au fost și mai mari!”, spune Lefteris Lazarou, patronul cârciumii ”Varoulko”

”În Grecia avem o problemă suplimentară pe care nu o întâlnești atât de mult în Europa Centrală. Aici nu avem un lanț de aprovizionare compact, aproape automatizat, cu mari producători, piețe, trenuri, rute regulate; aici producția este fragmentată și accesul la micro-producătorul din Andros sau Drama este un proces complicat care îl împovărează atât pe bucătar cât și pe client, pentru că se vede în prețuri”, explică bucătarul Periklis Koskinas.

”Înainte de pandemie și de război, tendința în gastronomia greacă era să mergi la micul producător care face agricultura ecologică, nu produce în masă. Dar azi acele produse sunt mai scumpe. Dar mai sunt și alți factori: raritatea unor materiale, sezonalitatea devenită mult mai strictă față de cum era în trecut sau produse care acum sunt considerate ”delicatese” și care nu erau așa acum câțiva ani, de exemplu ouăle de prepeliță.

Numitorul comun al tuturor acestor schimbări este că profesioniștii din catering cumpără mai scump pentru a găti. Pe deasupra trebuie să adăugăm criza climatică care a ”destabilizat”, să spunem elegant, producția agricolă (să ne uităm la anul trecut care a fost oribil pentru struguri și măsline) și să adăugăm la toate acestea problema energiei și a inflației”, explică și Nena Dimitriou, expert in gastronomie.

”Dar nu toate scumpirile sunt și justificate. Multe dintre felurile de mâncare s-au scumpit deoarece a crescut prețul ingredientelor, dar sunt și unele care au devenit mai scumpe din cauza stării financiare a restaurantului. Un exemplu: un fel principal nu poate costa 30 de euro și o salată doar 6. Cumva această diferență trebuie redusă și atunci prețul salatei urcă la 15 euro. Cum restaurantul nu prea face profit în urma vânzării prețului principal, acesta vine de la salată sau de la un aperitiv, unde marja este mult mai mare”, adaugă expertul.