Pe rețelele de socializare tot mai mulți români mărturisesc că, într-o perioadă în care nivelul de trai se deteriorează în țările în care s-au stabilit, uneori chiar și cei cu venituri mari, se gândesc serios dacă mai merită să rămână acol și ezită în fața deciziei de a se întoarce în țară, și e vorba…

Un român stabilit în Marea Britanie alături de întreaga familie spune că este tentat să se întoarcă acasă, deși în țară ar veniturile sale s-ar reduce simțitor și a simțit nevoia să ceară sfaturi urmăritorilor celor înscriși pe grupul de Facebook ”Grupul întorșilor acasă”.

”Poveste lungă! Suntem într-o situație un pic ciudată și poate sfaturile voastre ar putea ajuta! Am venit în UK acum 10 ani fugind nu de neajunsuri, ci de sistem, de răul oamenilor și a tuturor și sperând că vom putea oferi fiicei noastre o viața mai bună.

După o viața de birou în România, în UK am început de jos și după toate sacrificiile și muncile noastre, ca și familie suntem într-o situație oarecum ok material, eu am devenit directorul firmei la care m-am angajat acum 10 ani, soția are un job decent de birou, împreună câștigăm în jur de 85.000/an, iar fiica noastră este la un Grammar School pentru care s-a pregătit cu soția foarte mult!”, și-a început românul stabilit în Marea Britanie postarea.

Deși familia de români spune că se simte realizată pe plan financiar în Marea Britanie, există tentația de a se întoarce definitiv în țară, unde i-ar aștepta o viață dusă într-un ritm mai puțin alert.

”Acum suntem în proces să cumpărăm o casa freehold chiar în apropierea școlii dar parcă deodată ne-am schimbat direcția de gândire și parcă am vrea să mergem în România, natural, e firesc gândul pentru ca acolo avem o casa care este deja plătită, iar aici în UK ar trebui să o luăm de la capăt cu o nouă rată pe următorii 24 de ani, renovare (casa veche), etc…

De-asemenea suntem și într-o faza de burn out, iar lipsa vieții sociale și a familiei ne-a cam ajuns! Ne-ar ajuta o părere prietenoasă. Mulțumim și numai bine!”, a mai scris el.

Sute membrii ai grupului au comentat postarea încercând să dea un sfat, o idee, o perspectivă. Normal, părerile lor au fost împărțite, dar majoritatea par să-i încurajeze să-și urmeze visul și să se întoarcă acasă.

”Ca unul ce trăiește tot în UK, va înțeleg perfect. Se pare că majoritatea care trăim pe meleagurile astea dezvoltăm, mai devreme sau mai târziu, același sentiment: realizarea bruscă că toată zbaterea asta teribilă, ultracompetitivitatea împinsă la maxim, avansarea profesională și câștigurile materiale devenite religie, nu valorează nici doi bani, că viață trece pe lângă noi și că de fapt nu vrem decât să trăim frumos, într-o altfel de energie, cu oameni dragi în jurul nostru. Dacă acel sentiment deja s-a trezit în dumneavoastră, cale de întoarcere nu prea mai e, sufletul o să va indice cu încăpățânare încotro trebuie să va îndreptăți.

Ca și dumneavoastră, câștig decent, dar dacă putem face în România măcar jumătate cât facem în UK, tot suntem mai câștigați. Casele din UK sunt de o calitate execrabilă și având în vedere prețurile exorbitante (în general), eu unul nu m-am încurcat cu ele. Poate banii aceia îi puteți folosi mai bine în România, pentru un business sau eventual tot o construcție de o calitate incomparabil mai bună. În încheiere vă doresc curaj să vă ascultați sufletul/spiritul, el știe cel mai bine ce e bun pentru noi”, e unul din răspunsuri.

”Nu numai acolo, cam peste tot e la fel. Noi suntem în Canada de 13 ani, ne-am luat și apartament și casă, și mașini, de toate. Numai ieri am cumpărat biletele de avion dus către România, iar în martie semnam actul de vânzare la apartament. Mă ustură un pic? Sigur că da, prima noastră casă pentru care am muncit de ne-au sărit capacele…

Dar până la urmă, pentru ce? Că nu avem părinți, frați, prieteni lângă noi, copiii mei nu știu ce înseamnă „mergem la mamaia și tataia”…Copiii mei nici nu știu bine numele la unchi, mătuși și verișori sau unde sunt alde mă-sa și tac-su născuți! Habar n-au unde-s Carpații și cine e Ștefan cel Mare. Așa că venim acasă! Dacă am reușit între străini, cu siguranță om reuși și între ai noștri….”, a scri cineva din Canada.

”Mult succes! Noi am așteptat 24 de ani, cu cât mai repede cu atât mai bine. Canada devine de nelocuit, indieni peste tot, de ce am fugit am găsit amplificat. Dacă până acum câțiva ani măcar se mai compensa pe partea materială, acum am ajuns să trăim de la o zi la alta, mai rău că în România dinainte de a pleca”, a scris altcineva.