A încetat din viață Răzvan Theodorescu, istoric de artă, membru titular și vicepreședinte al Academiei Române. Avea 83 de ani, Dumnezeu să-l odihnească!

Răzvan Theodorescu afirma că este mândru că aparține poporului român, care stă pe umerii a trei titani care formau o Europă în miniatură: Eminescu, Iorga si Caragiale.

Academicianul Răzvan Theodorescu, istoric al culturii şi istoric de artă, s-a născut la 22 mai 1939, în Bucureşti.

A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, ale cărei cursuri le-a urmat în perioada 1955-1963, întrerupte între anii 1959-1961 din cauza exmatriculării pe motive politice – perioadă în care a lucrat ca muncitor necalificat, potrivit lucrării “Nemuritorii. Academicieni români”.

Ulterior, a obţinut o bursă de specialitate în Franţa (1968) şi a devenit Doctor în ştiinţe istorice la Universitatea din Bucureşti (1972), cu teza “Elemente bizantine, balcanice şi occidentale la începuturile culturii medievale româneşti în secolele X-XIV”.

Şi-a început cariera ştiinţifică în 1963, la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române, unde a fost cercetător ştiinţific (1963-1987) şi director adjunct ştiinţific (1972-1977), conform volumului “Membrii Academiei Române 1866-2003”.

În perioada 1990-1992, a fost preşedinte al Radioteleviziunii Române, iar între 1992 şi 2000, a fost membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului. Preşedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice (1993-1995). Membru în Colegiul Naţional al Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (din 2004); membru al Consiliului de administraţie al Institutului European din România; membru în Consiliul General al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU).

A fost senator de Iaşi (2000-2004), apoi senator de Botoşani (2004-2008). De asemenea, a ocupat fotoliul de ministru al Culturii şi Cultelor (2000-2004).

Specialist în istoria artei şi istoria civilizaţiei, a semnat lucrări privind relaţiile artei şi culturii artei medievale româneşti cu arta şi cultura bizantină şi balcanică.

Totodată, a publicat, în ţară şi în străinătate, numeroase studii şi articole dedicate artei şi civilizaţiei vechi româneşti şi sud-est europene. Raportor al unor congrese naţionale şi internaţionale de istorie, istoria artei, bizantinologie.

Distins cu Premiul “Bernier” al Institutului Franţei (1969), Premiul “Nicolae Bălcescu” al Academiei Române (1976), Premiul revistei “Flacăra” (1987), Premiul “Herder” al Universităţii din Viena (1993), Premiul “Nicolae Iorga” al Centrului Internaţional Ecumenic pentru Dialog Spiritual (1999).

Alte distincţii: Cavaler (din 1997) şi Comandor (din 2003) al Ordinului Artelor şi Literelor al Republicii Franceze; Ordinul naţional Pentru Merit în grad de Mare Ofiţer (2000); Ordinul Crucea Moldavă (2003); Cavaler al “Crucii Căzăceşti cu spade” – Ucraina (2004); Ordinul “Crucea Sf. Apostol Andrei” (2004); Cavaler al Ordinului Purtătorilor de Cruce ai Sfântului Mormânt – Ierusalim (2004); Medalia “A 300-a aniversare a Sankt Petersburgului” – Rusia (2004).

În 2018, academicianul Răzvan Theodorescu s-a numărat printre personalităţile răsplătite cu diplome de excelenţă în cadrul “Galei România – UNESCO” (aflată la a III-a ediţie), în semn de înaltă recunoaştere a contribuţiei remarcabile la împlinirea şi afirmarea idealurilor şi obiectivelor UNESCO.