Francisco Badea, 39 de ani, un român din Spania, inginer auto, stabilit în Madrid. La începutul anului, el a revenit pentru o perioadă în țară, pentru a-și lua rămas bun de la tatăl său.

În vârstă de 72 de ani, tatăl lui Francisco Badea suferea de mai multe afecțiuni și s-a stins pe data de 22 ianuarie 2023, într-un spital din București.

Ultima dată l-a văzut intubat, în spital, sâmbătă. A murit duminică dimineața, la 7.30.

Greul abia începea. Luni, bărbatul a mers la spital, împreună cu fratele său, să identifice corpul neînsuflețit al tatălui lor, așa cum cere procedura.

”Acolo s-a transformat într-o chestie foarte deranjantă și foarte traumatizantă”, spune Francisco Badea.

Românul stabilit în străinătate consideră că numele spitalului nu este relevant, întrucât este vorba despre un fenomen confirmat în mai multe unități medicale din țară, în lipsa unei proceduri standard.

”Am așteptat, și după ce am plătit taxa de înhumare la spital, ne-au chemat să identificăm decedatul. În capul meu credeam – domn’e, o să ni-l arate pe o masă și nu a fost așa.

Deschid frigiderul, un frigider din ăla industrial, ca la supermarket, și încep să scoată din tăvi și-ți arată mortul într-o tavă. Ei nu știu care-i al tău și tot scot, iau eticheta se uită, caută numele.

E un frigider, cam 2 metri înălțime, 2 metri lățime, cu mai multe sertare. Ei deschid ușa și încep să scoată din tăvi, e ca și cum v-ați uita dumneavoastră la supermarket”, povestește bărbatul, încă afectat de experiență.

”Tu oricum ești într-o situație psihologică foarte complicată, ți-a murit părintele, ți-a murit persoana apropiată. Și îți dai seama că este, literal, ca și cum ar fi o bucată de carne.

Prima imagine, după ce afli că a murit – într-o tavă, într-un frigider”, mai adaugă Francisco Badea.

Doresc să schimbăm sistemul, astfel încât să existe protocoale în spitalele din România, prin care decedații să fie prezentați familiilor, prietenilor sau persoanelor apropiate într-un mod decent și uman, nu cum se întâmplă în actualitate”, scrie Francesco Badea într-o petiție publică pentru a fi semnată cu scopul de a trage un semnal de alarmă și a face acest demers mai puțin traumatizant.

”Demersul ăsta îl fac pentru că m-am gândit – de ce sunt eu obligat de stat să asist la mizeria asta? De ce nu există niște protocoale minime pentru ca atunci când se face treaba asta să ți-l arate pe masă, nu la frigider?

De ce anume sunt obligat de stat să rămân pentru toată viața cu imaginea tatălui meu într-un frigider? Niciun cetățean în 2023 nu are de ce să ajungă în această ipostază și mai puțin obligat de stat și la un spital de stat”, explică bărbatul.

Ilie Ionita, medic primar în anatomie patologică, confirmă pentru cotidianul Libertatea că nu există un protocol standard la nivel național, despre cum ar trebui să se desfășoare această procedură.

”Recunoașterea se face la frigider, dar poate fi transferat și pe masa de autopsie. Asta rămâne cel mai probabil la latitudinea asistenților din momentul respectiv. Eu, ca medic, pledez pentru ca decedatul să fie așezat în anumite condiții.

Nu doar că nu există un protocol standardizat, dar nu există nici măcar o lege care să statueze acest obicei împământenit însă în spitalele românești. „Nu este o specificare de sine stătătoare. Se practică pentru înlăturarea oricărui dubiu (cu privire la identitatea decedatului – N.R.).

Decedatul cu siguranță are o brățară cu nume, prenume, secția de unde vine, data decesului și atunci poate fi luat din frigider și depus frumos pe o masă și apoi aparținătorii să vină s-l identifice. Eu chiar pledez pentru ca aparținătorii s-și poată recunoaște decedatul sau decedata în condiții corespunzătoare, care nu produc impact socio-emoțional”, explică medicul.