Diferențele de opinii, principii sau comportament între generații sunt de când lumea, fiind unul dintre factorii care au dus către la schimbarea societății.

Într-un editorial publicat de Daily Mail, nu foarte hotărât să-și asume propriile opinii, autorul analizează carențele ”generației Z”, despre membrii căreia afirmă că ”sunt convinși că lumea se învârte în jurul lor”…

”Este generația Z, cei care au acum vârsta cuprinse între 12 și 27 de ani, cea mai nepoliticoasă din câte există?

Sunt dezinvolți, nepăsători și nu-și închipuie niciodată că aranjamentele trebuie onorate. Spre exemplu, nepotul meu cel mare, în vârstă de 23 de ani, m-a contactat în urmă cu câteva săptămâni pentru a mă întreba dacă putem lua prânzul împreună în duminica ce urma. Ne înțelegem bine și avem întotdeauna conversații interesante, așa că am spus da, aș fi încântat și că dacă ar putea să confirme, o oră aș putea rezerva o masă la un restaurant din apropiere.

Întrucât nu-l mai văzusem și nu mai știam nimic el de la Crăciun, am fost încântat că a luat legătura cu mine din proprie inițiativă. În ziua stabilită, am încercat să dau de el prin email, SMS și telefon, fără succes, nu am primit niciun răspuns. Să încep să gătesc, să rezerv o masă la restaurant, sau ce altceva să fac? A trecut de ora 12, 13, 14, 15. Nimic! Nici urmă de nepot, niciun mesaj de la el!

În cele din urmă, spre seară, la ora 20 și după ce tatăl lui a insistat în acest sens, mi-a trimis un mesaj scurt în care îmi spunea că a fost plecat până târziu cu o seară înainte și că îi pare rău că nu m-a anunțat că nu mai poate veni.

Din punctul meu de vedere, mi-a irosit întreaga zi. Nu am contat deloc pentru el? Nu am avut nicio importanță? Se pare că nu! Poate că aș putea scuza un astfel de comportament la un copil de 14 ani, dar pentru cineva care se presupune că este adult și care are un loc de muncă cu responsabilități, este de neiertat și nepoliticos”, scrie autorul articolului.

”Nu se gândesc niciodată să scrie sau să sune să spună ”mulțumesc””

Nu e singurul defect pe care, spune autorul articolului, îl putem întâlni la cei din generația Z, despre care afirmă că se pare că nu au în vocabular  cuvântul ”mulțumesc”.

”Nu este un exemplu izolat, ci doar cel mai recent. Promisiunile vagi cu privire la vizite sunt rareori respectate. Este adevărat că întâlnirea cu bunica sau mătușa ta bătrână la prânz nu este cea mai palpitantă aventură, dar pe vremea noastră, consideram aceste vizite ca fiind o datorie, știind că bătrânii care sunt singuri ar fi fost bucuroși de prezența plină de energie a tinerilor. Și nu este ca și cum am fi deosebit de pretențioși, doar să-i vedem o dată sau de două ori pe an este tot ce le cerem.

Dar chiar și așa, se pare că este prea mult. Niciunul dintre ei nu s-a gândit, de exemplu, să se întrebe dacă nu cumva voi fi singur de Paște sau să se gândească să mă înveselească cu un telefon sau o felicitare.

Și știu că nu doar familia mea se comportă astfel. O astfel de lipsă de respect este omniprezentă în rândul generației Z.

O prietenă are mai multe nepoate și nepoți aflați la vârsta adolescenței. Ei își anunță vizita, ea se pregătește, cumpără pizza, băuturi și așteaptă cu nerăbdare vizita lor. Apoi, dacă apare ceva mai interesant de făcut pentru ei, așa cum se întâmplă adesea, pur și simplu nu mai vin și nici măcar nu se mai deranjează să anunțe.

Iar ”mulțumesc”, se pare, nu face parte din vocabularul acestei generații. Cei cinci nepoți ai mei, acum toți adulți, nu se gândesc niciodată să scrie sau să sune să spună ”mulțumesc” pentru cadouri sau pentru banii trimiși pentru perioada de vacanță, pentru lecții de șofat, pentru calculatoare sau chitare noi.

”Au fost răsfățați până peste cap din prima zi”

Îi copleșim cu generozitate în speranța că vom primi în schimb o urmă de apreciere, ceea ce nu se întâmplă aproape niciodată.

Anul trecut, i-am trimis o carte pe care o consideram specială, despre surorile Bronte, nepoatei unui prieten care studia ”Jane Eyre” pentru bacalaureat. Am cumpărat cartea din Haworth, unde au locuit surorile Bronte, și am atașat și câteva cărți poștale. Am primit vreun răspuns? Chiar deloc!

Acești tineri sunt nobilii zilei de astăzi, care duc viața pe care și-o doresc, fără să le pese de nimeni altcineva. Faptul că cineva ar putea aștepta toată ziua pentru o vizită care nu se materializează niciodată, nu le trece prin cap.

Și chiar și atunci când se încumetă să facă o vizită, ajungând de obicei cu întârziere, își petrec timpul uitându-se pe telefoane.

De ce este generația Z atât de neglijentă și indiferentă? Părerea mea este că au fost răsfățați până peste cap din prima zi. Nu au fost niciodată disciplinați și cred că lumea se învârte în jurul lor”, este de părere autorul. articolului

”Se pare că întreaga lor viață se desfășoară online”

Autorul articolului mai scoate în evidență și alte probleme des întâlnită în rândul acestei generații: tinerii nu vor să părăsească căminul părintesc și își petrec majoritatea timpului adânciți în urmărirea dispozitivelor lor mobile.

”Se pare că școlile nu au voie să treacă nimic negativ în rapoartele de sfârșit de semestru, dar trebuie să ofere întotdeauna cele mai mari încurajări, oricât de scăzut ar fi standardul.

Zilele în care profesorii îi puneau la punct pe elevi cu o remarcă tăioasă au trecut de mult. Părinții s-ar plânge că micuții lor dragi au fost supărați și au nevoie de consiliere, iar profesorul ar fi probabil concediat.

Un alt factor este faptul că dispozitivele electronice au devenit mai importante pentru ei decât oamenii. Ori de câte ori vedeți o gașcă de adolescenți pe stradă, aceștia vor fi cu capul plecat, uitându-se la telefoane, în loc să interacționeze unii cu alții. Se pare că întreaga lor viață se desfășoară online.

Și în timp ce generația mea, am 80 de ani, precum și cea a părinților lor, și-au manifestat independența și au plecat în lume la 20 de ani, cel târziu, acești tineri locuiesc încă alături de părinți, nu plătesc chirie, iar rufele le sunt spălate și mesele pregătite la cerere.

Această indulgență prelungită are drept consecință faptul că nu se maturizează niciodată cu adevărat. Așa că nu este de mirare că nu se gândesc nici măcar un minut la ceilalți?”.